imaginea utilizatorului Virgil

Întotdeauna am disprețuit vulnerabilitatea noastră față de climă și anotimp. Am vrut să cred că totul între noi, mai ales exploziile intime, erau independente de context. În special de contextul fizic. Am privit ca pe un primitivism povestea aceea cu nimfe și fauni. Poate eram naiv.

Cel mai bine mă simt afară. Nu neapărat în natură. Poate fi și la teatru. Într-o cameră de hotel. La coadă la impozite. În magazinul de la capătul străzii. În sala de așteptare din gara sordidă. În garsoniera iubitei. În crâșma cu aere de restaurant. Chiar și pe treptele Tribunalului. Nu acasă.

Cum aș putea uita sfîșierea din muzica lui Enescu pe care am ascultat-o de Anul Nou, în timp ce priveam pe fereastră același peisaj întipărit în sufletul meu în fragedă copilărie?

imaginea utilizatorului Sixtus

Notă : textul a fost publicat în Dilema Veche
 

Editorial

Acum unsprezece ani începeam hermeneia. Probabil nu multă lume mai este pe aici care să își amintească. A fost unul dintre primele site-uri de creație literară și mai ales poetică românești pe internet. Anii au trecut și cei curioși pot revedea pe veche.hermeneia.com diferite momente din viața acestui site. Pot citi sau reciti din miile de texte și zecile de mii de comentarii. Vreau să mă folosesc de acest prilej să mulțumesc tuturor celor care au participat, au dat o mînă de ajutor sau poate chiar mai mult, editorilor și tuturor celor care au fost entuziasmați de aceasta idee măcar puțin la un moment dat în timpul acestor unsprezece ani. Chiar dacă inițial l-am vrut doar ca un spațiu personal el a evoluat și a găzduit pe mulți. Între timp internetul a evoluat, așa cum era de așteptat. A devenit dintr-un spațiu revoluționar-romantic un spațiu mult îmbibat de comercial, senzorialitate și cinism. Au apărut tehnologii noi și noi metode.

imaginea utilizatorului Ani
Alt

dimineață ploioasă
cocoșul roșu
pe gard-
absent la apelurile dinafară
 sorb cafeaua
 
 
 
câțiva cartofi degerați
și-o fotografie
ruptă-
pe talerele cântarului
 o mâhnire confuză
 
 

imaginea utilizatorului bobadil

obişnuinţa moare greu querida
iar la morgă se disecă
mereu de două ori

prima dată la masa de seară
cu lumânări pişcoturi şampanie şi cu ce vrei tu
o frumuseţe goală şi adorabilă întinsă pe masă

timpul şi epifaniile lui

imaginea utilizatorului Trinity

iubirea se rupe-n bucăți inegale
și se împarte prin semne de la unul la altul
peste cutele cearșafului 
prin sârma ghimpată, până la ultimul sărut 
ține capul plecat, nu trebuie să știe nimeni că ești îndrăgostit 

am așteptat să se topească toată zăpada
să mă pot întâlni din nou cu sacha, 
cerul să devină o hală dezafectată
ventilele orașului să se oprească,
în acest oraș nu se mai fac decât piese metalice,
ca într-o fabrică veche, chei și cartele care închid 

imaginea utilizatorului Celestin Antal

atât de închişi 
ne lovim realitatea de visuri 
apoi ne privim de la celălalt capăt 
fără să întindem braţele

prăbuşirea e lipsa de empatie 
cu o parte din lume pe care o ducem în minte 
ca o expresie ciudată a unui chip lovit până la desfigurare

Link-uri recomandate