Nu te iubesc fiincă eşti ruie ca sarea, topazul,
sau ca săgeta de carne ce stârneşte focul;
te iubesc aşa cum anumite lucruri obscure
se iubesc: în secret, între umbră şi suflet.
Te iubesc cum iubesc planta ce nu se-mpodobeşte,
luminată din adanc de florile nenăscute,
şi, hrănită de dragostea ce se ascunde în mine,
îşi revarsă aroma vie asupra pământului.
Te iubesc fără să ştiu de ce, unde şi cum,
te iubesc fără ocolişuri şi fără orgolii deşarte:
te iubesc fiindcă n-am învăţat să iubesc altfel
decât absolut: dacă tu nu eşti nici eu nu sunt,
atât de aproape încât mâna ta pe pieptul meu
devine mâna mea şi-ţi închid ochii cu somnul meu.
Traducere
Soneto XVII - Pablo Neruda
No te amo como si fueras rosa de sal, topacio
o flecha de claveles que propagan el fuego:
te amo como se aman ciertas cosas oscuras,
secretamente, entre la sombra y el alma.
Te amo como la planta que no florece y lleva
dentro de sí, escondida, la luz de aquellas flores,
y gracias a tu amor vive oscuro en mi cuerpo
el apretado aroma que ascendió de la tierra.
Te amo sin saber cómo, ni cuándo, ni de dónde,
te amo directamente sin problemas ni orgullo:
así te amo porque no sé amar de otra manera,
sino así de este modo en que no soy ni eres,
tan cerca que tu mano sobre mi pecho es mía,
tan cerca que se cierran tus ojos con mi sueńo.
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com