| |
|
| |
Te rog lasă-mă să-mi povestesc teama
prin rânduri ce vorbesc.
Cum au disparut:
tinereţea-mi, inconştienţa
visele pline cu roze
doar amarul îmi deflora viaţa
cu griji mărunte fără număr
insuportabile dureri..
Apoi veni plecarea spre orient
cu o corabie transparentă
pe punte marinarii beţi
ce se clătinau penibil
ca dansul lebedei între dulăi
iar eu .. o arătare de bohem bolnav
Departe mi-e clavecinul, tăcere şi uitare..
niciodată nu mi se oferă o sublimă sonată
şi nici o barcă singuratecă, pomul de basm,
cuibul cernit pe care noaptea
să-l farmece-n lumina-i de argint ..
Speranţa mi-e încă aromată de ierburi tinere, de trilul
unei privighetori în dimineaţa de primvară
de roza albă forfecată de un destin fatal
tot caut fericirea, dar vai, simt persecuţia timpului
Tristeţea amforei, plină cu otravă divină
cauza turmentării în aceasta viaţă
cunoasterea finalului, mizeria umană
conştiinţa că suntem efemeri.
Am spaima orbecăitului printre semnale de alarmă
spre necunoscut, spre inevitabil
coşmaruri ce-mi frământă somnul lăcrimat
din care nimeni nu mă trezeşte dimineaţa...
Pictura : Ion Vincent Danu
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
| |
comentarii la acest text
| Aranca -
2007-11-10 |
Nu cunosc originalul; poate era bine să îl menţionezi.
Poate se asortează totul în final: originalul, traducerea şi pictura lui Danu...
|
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com