COLajPOetiC + cutia cu nisip + inovație + poezie vizuală + videoliterar
din când în când mă joc de-a copilul
bat mingea pe desktop şi joc warcraft pe maidane
îmi spun poveşti seara la culcare
dar de cele mai multe ori
două fete admiră o rochie de mireasă în vitrină
şi cu aceeaşi strălucire în ochi se privesc
una spune: e o furtună rece şi florile din pomi
dragă tata află despre mine că sunt bine sănătos ceea ce îţi doresc şi dumitale
în rest ce să-ţi spun pe frontul atmosferic de Vest
toate-s normale
Sunt pe o balustradă cocoţată la etajul nouă. Nu e vânt. Nici nu trebuie. Respiraţia îmi este suficientă. De departe, în zare, se văd norii. Ei oricum sunt în zare decând cu cerul.
Simţeam libertatea – un bulgăre imens de zăpadă.
repudiat iubirea, între ace(le) coaste metalice ce,
plăsmuiesc un înveliş impenetrabil...
Să nu intre nici un strop de lumină prin,
am adormit şi în trezirea viselor mele
am simţit zări arse de nisipul strâns în copitele soartei
ochii mei
au mirosit pe rând culorile din strigătul ascuns
mâinile mele
Se crăpase de ziuă. În pustiul acela, doar liniştea îmi dormea la picioare ca un căţeluş ascultător.
