articol + dialog + foileton + interviu + jurnal literar + polemică + recenzie + tabletă
Romanele lui Mario Vargas Llosa înglobează cugetări profunde despre însăşi fapta de a scrie. Autorul dezvoltă ideea că umanitatea are nevoie de acea plăsmuire a imaginaţiei, care schimbă dimensiunile unei sau altei realităţi.
Poeții au marcat ieșirea din iarnă. Expoziția de poezie a ”Serilor artgotice” a avut loc la pensiunea Elimheim din Cisnădioara. Deși a fost o zi închisă din punct de vedere meteorologic, autorii au deschis-o la culoare și-au petrecut o seară în compania propriilor lor poezii. S-a citit, s-a comentat, s-au mâncat covrigi și mere, nu neapărat în această ordine.
A fi român european sau penibil în propria ţară. Asta e dilema omului de cultură actual. Cu Europa mai vedem, deocamdată ne simţim penibili pentru că semnăm petiţii peste petiţii, ca unui scriitor basarabean să-i fie acordată cetăţenia română şi, după secole de amînări, Statul român se milogeşte să i-o dea „avînd în vedere” mulţimea de personalităţi care au cerut acest lucru...
vacile huțulilor pasc cea mai bună și mai multă iarbă pe o rază de sute de chilometri pe cele mai idilice imașuri pe o rază de sute de chilometri pentru a da cel mai bun lapte pe o rază de sute de chilometri, patruzeci de bani chila
Gheorghe LATES
Maître de conférences
Université Danubius, Galati
ENFIN, LE TRADUCTEUR
DE IL CARAGIALE VINT !
Cine sapă groapa altuia…
Tudor Cristea se cheamă !
Rândurile care urmează nu se vor nicidecum o analiză a societăţii româneşti multilateral şi capitalist dezvoltată. Sunt doar o găselniţă profană, scrisă într-un limbaj nu prea academic. Analizele serioase le las pe seama batalioanelor de specialişti şi analişti de toate gradele şi culorile, care acoperă toată ziua ecranele de sticlă şi paginile ziarelor.
Simpla cutumă l-ar putea determina pe autorul unei recenzii să ofere, totodată, şi un verdict cu privire la calitatea operei literare în chestiune, dar recenzia de faţă, mai degrabă decât a se supune cu pasivitate acestui determinism fatal, alege să îl respecte pe cititor mai mult, poate, decât se respectă el însuşi – cronica aceasta nu va oferi niciun astfel de verdict.
Vă scriu din urbea mea dragă şi prosperă, cu blocuri şi mai ales vile îngrijite, cu străzi ca oglinda şi oameni numai un zâmbet şi iubitori tare de semenii lor şi de celelalte ale vieţii private, oameni care trăiesc într-o armonie nemaiîntâlnită până acum între bipezii şi patrupezii mediului ce ne înconjoară benefic.
Propunem atenţiei dumneavoastră numărul doi (luna februarie) al revistei online “Faleze de piatră”, revistă dedicată în exclusivitate prozei.