scenariu + scenetă + teatrul absurdului
Motto: „ Laws of nature are human inventions, like ghosts. Laws of logic, of mathematics are also human inventions, like ghosts. The whole blessed things are human inventions, including the idea that isn’t a human invention. The world has no existence whatsoever outside the human imagination. It’s all a ghost, and in Antiquity was so recognized as ghost, the whole blessed world we live in”
Robert M. Pirsing – Zen and the Art of Motorcycle Maintenance
Personaje:
Tânărul
Bătrânul
Copilul
O stradă puţin frecventată.
Bătrânul merge moderat, calm, egal.
ACTUL III
În casa lui Ionaşcu Gorun
SCENA I
(Floare şi Lupu)
(Floare stă pe pat cu faţa îngropată în palme. Se aud bătăi în uşă, intră Lupu.)
Lupu (Vesel): Seara bună!
Floare (Speriată): Lupule! Ce cauţi aici?
Lupu (Mirat): Păi nu aşa ne-a fost vorba să vin în astă seară?
Floare: S-a întors Ionaşcu!
Lupu (speriat): Unde-i?
Floare: S-a dus până la tine acasă.
Lupu (Mirat): La mine acasă?
Floare: Da!
Lupu: Ce dracu caută la mine, la ora asta?
Floare: Eu l-am trimis.
Lupu: Tu l-ai trimis?
Floare: Da! Nu v-aţi întâlnit?
Lupu: Nu! Da, de ce l-ai trimis la mine?
Floare: Ionaşcu, a aflat despre noi.
Lupu: Nu grăi! De unde ar fi putut afla?...
ACTUL II
În casa lui Lupu Ciomag
(Odaie ţărănească, foarte asemănătoare cu cea a lui Codru Topor.)
SCENA I
(Lupu şi Iza)
Lupu (stând pe un scăunel, lângă cuptor, se încalţă în opinci): Să nu uiţi să-mi pui uiaga cu pălincă şi ţigările.
Iza: Ţi-am pus deja şi pălinca, şi ţigările şi obiele curate, numai grăbeşte-te că-i noapte şi să nu dai, Doamne fereşte, peste vre-o sălbăticiune! Că noaptea are legea ei!
Lupu: Nu te teme nevastă, nu mi-e frică mie de sălbăticiuni!
Iza: Frică-nefrică, dar mai bine să nu te întâlneşti cu ele. Ai utat cum l-a sfâşiat un urs pe bătrânul Pupăză?
Lupu: Pupăză a tras cu puşca-n urs şi l-a rănit, iar cu o fiară rănită şi înfuriată nu-i de joacă, aia te rupe în două. Altfel ursul fuge de oameni.
(Comedie populară în 3 acte)
Motto: «Nu-s picioare ca la Floare...
Aşe mândre şi uşoare.»
(din folclorul maramureşan)
Persoanajele
IONAŞCU GORUN, ţapinar, între două vârste.
FLOARE, nevasta lui Gorun, cu mult mai tânără decât el.
LUPU CIOMAG, tânăr gospodar,oier.
IZA, nevasta lui Lupu Ciomag.
CODRU TOPOR, pădurarul satului.
BABA DRAGUTINA, descântătoare de farmece.
ACTUL I
În casa lui Ionaşcu Gorun.
(în chilia unui călugăr, Părintele Ioan şi un anume tânăr din Bucureşti Vasile)
(Vasile intră pe uşa chiliei şi face metanie bătrânului călugăr ce stătea pe un jilţ vechi)
Vasile: Blaglosloveşte, părinte.
Părintele Ioan (punându-i mâna pe cap): Domnul, fiule, Domnul.
Vasile (ridicându-se în picioare): Preacuvioase, am venit la sfiţia voastră cu o problemă.
P. Ioan (gânditor): Spune, fiule, spune.
Vasile: Vreau să mă însor.
P. Ioan: Însoară-te.
Vasile: Fac bine dacă mă însor?
P. Ioan: Dacă te însori e bine, dacă nu te însori, tot bine este.
Vasile: Îmi va fi bine însurat?
P. Ioan: Depinde.
Vasile: Depinde de ce?
P. Ioan: De cu cine te însori.
Vasile: O cunosc de copil. E fată bună.
P. Ioan: Dacă zici tu. Aşa o fi. Atunci însoară-te.
Personaje: Eusebiu, Amanda, Virgil, Tudor, Domnul Profesor, Igor,
Pe scenă se află o masă şi nişte scaune. Un om sta în poziţie de fetus (Domnul Profesor), o femeie desenează la şevalet (scenografa, Amanda) şi un rus (Igor) care cântă la o chitară pe un scaun. Acesta din urmă stă cu scaunul chiar lângă Domnul Profesor. În scenă intră agitat un tânăr (actorul, Eusebiu).
Eusebiu: (către cei din cameră) Ce s-a întâmplat? Unde e?
Nimeni nu pare dispus să-i răspundă şi nici acesta nu-l observă pe profesor.
Eusebiu: (către scenografă) Ce faci? Unde e?
Amanda: (pictează în continuare nedisturbată de acesta) Vezi să nu calci pe el...
Cap 1. Intro
{ Locaţie: Într-un bar, la o masă, Baba, nebărbierit, stă singur şi îşi priveşte absent ceaşca de cafea goală, alături de un pahar de bere pe jumătate plin. În fundal, barmanul (o cunoştinţă veche), şterge preocupat un pahar şi se apropie de client, încercând parcă să-i ghicească gândurile. Întinde mâna să-i schimbe ceaşca de cafea. Baba îl prinde de mână, oprindu-l, şi in momentul ăsta i se declanşează amintirile. }
[Zoom către ceaşca de cafea]. [Fade out], [Fade in]. { Locaţie: Piaţa Dom-ului, Köln. }
Comedie într-un act
PERSONAJELE:
CREW TRAINERUL
OMUL DE LA CHIFLE
OMUL DE LA DRESSING
OMUL DE LA GRILL
CONDUCĂTOAREA
MANAGERUL
VICTOR
STORE MANAGERUL
MARCELA
SERGIU
ANGAJATA
ACTUL ÎNTÎI
SCENA I
Primăvara lui 2009. Interiorul restaurantului Mc’Donald’s Drive. Dimineaţa devreme. Podeaua sclipitoare de curăţenie. În centrul fastfood-ului este pus semnalul roşu “Atenţie, podea udă!”. Lîngă tejghea, un clovn cu jucării în loc de decor. Angajata nouă de la secţia cartofi admiră tavanul în timp ce aparatul arată PULL şi alarmează personalul cu zgomotul piiiiii, în semn că e timpul ca să fie ridicaţi cartofii. Se apropie tiptil managerul, imitînd zgomotul aparatului
MANAGERUL: Piu! Piu! Piu! Piiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiuuuu!
ANGAJATA: Scuzaţi-mă! Am uitat…
Scenetă oarecum în “K”
O cantină la un colhoz. Kostea de la “diribau”, asudat și plin de praf, intră și dă să intre în bucătărie. Katea, “dejurnaia”, îi iese înainte.
Katea: Tî kuda?
Kostea: Na kuhne.
Katea (vigilentă): Stoi! Kto tî?
Kostea: Ia kamandir.
Katea (pufnind în rîs neîncrezătoare): Kakoi kamandir?
Kostea: Kamandir karaulî.
Katea: Hm! Kak tibea zavut?
Kostea: Kostea.
Katea (întinzîndu-i mîna): Katea!
(Își strîng mîinile tovărășește)
Kostea (face semn cu mîna la gură): Katea, kușat’ nado!
Katea: Nicivo kușat.
Kostea: Kak nicivo?! (disperat): Katea, Katiușa! Kușat’, kușat’ nado.
Katea (neînduplecată): Nicivo.
Kostea (schimbînd foaia): Katea, tî kalhoznița?
Katea: Kaneșno. Ia kambainerka i kasirșa.
PERSONAJE:
Autorul
Personajul
Piesa
Spectatorul
Autorul: starea tace
Personajul: se preface că nu e aici
Autorul: (către Piesă) starea erai tu
Spectatorul: (către Piesă) dar n-ai observat
Personajul: ziceai că ești o stare
Piesa: dar câteodată tac, mă fac că nu văd
Personajul: deci erai cu fața întoarsă
Piesa: aștept
Piesa: (doar apăsare)
Piesa, Personajul: (către Autor, tare) te-ai autosuspendat?
Piesa: deci mă obligi să te percep aici
Personajul: lași un om într-un labirint
Autorul: mă scuzați, sunt și eu prins într-un alt labirint. Vorbeam cu Spectatorul și stabileam detaliile pentru piesa de mâine
Pesonajul: (ca un personaj care se uită în sus spre autorul uriaș de deasupra capului)