fabulă în versuri + haiku, forme extrem-orientale + parodie în versuri + poezie generală + poezie pentru copii
știu că se poate muri. un adevăr sec, mă trezesc dimineața doar ca să trăiesc
încă o zi ca o altă minciună. înșel moartea
pe tăcute,
Iarna va mai dura,
Să nu pleci acum pe drumuri de munte
Alb, sângele ei rece acoperă desişul
Acolo se ascund cântecele brazilor
Pe care nimeni nu le-a ascultat.
Sunt din ce în ce mai deasă
Se întrista pădurea căutând un sens existenţei
Atâta nelinişte în foşnetul trunchiurilor bătrâne
Muţenia sunetelor neexplorate de vreun trecător
ca să te privesc în fiecare zi
am găsit un motiv aparte
la care tu nu te-ai gândit vreodată
m-am târguit cu cerul
şi am adus în casă luna şi cu stelele
le-am aşezat frumos
în tine pulsează un cireş
la amiază pleoapele îţi înfloresc
deşi fiecare apus de soare
ne învaţă cum să murim
ne încredinţăm somnului
neavând nicio certitudine a trezirii
soarele răsărea direct din mlaştină
ne ţinea împotmolite zilele
ne-am despărţit atunci fără cuvinte
fără explicaţii şi fără puncte de suspensie
aşa pur si simplu ca o plimbare cu bicicleta
Scorbură în viaţa mea şi-a făcut
O pasăre, o turturea de apă.
Timpul i-a fost prielnic. A băut.
Izvoarele din mine i s-au părut agapă.
Eoliene mâini i-au pus aripi de mamă.
primăvară crudă
timpurie
păsările desenează iar pe cer
amintirile copilăriei
şi nu ştiu
un cântec mai stingher
decât albul ghiocelului
printre zăpezi
crudă primăvară timpurie...
în zori de april -
bătrânul prun albit de
florile vieţii
Uneori piatra cedează cuvintelor.
Oboiul acesta al primăvérii,
intercostal.
Jalea din titlul de glorie.
Lui îi creștea o piramidă în piept
și privea peste dune cu ochi de șacal