Cine sa fie flamândul care traversează grăbit Transtevere
ronţăind de pe statui praful meteorilor?
Cine e oare femeia în negru duminical
călărind o bicicletă fară cadru spre o spovedanie secretă ?
Oare vezi soldatul din cazarma de pe Via Adriano
deprins cu săruturile morţii
cum îşi şterge sabia înmuiata în roua dimineţii?

Stalactitele vremii cern piaţa Campidoglio
umbre, străinul, nomad prin vestigiile unui imperiu
stins, caută drumul emulat de partea dulce-amară a lunii
peste Trevi, evitînd disputa gălăgioasa a marinarilor,
furia cuţitelor ivite la o ceartă legată de cine
ştie ce pariuri din plictis, căutarea cănii de vin, potirul cu gust
de otravă cezară, căderile în vid după
atâta şi atâta revelaţie a adevărului estetic, abisurilor
din scrumieră, aşteptarea cu privirea în gol a
unui altceva de la gladiatorii cu soartă neant şi morminte fără glorie,
e nevoie de-o iluminare zici, cu care să ne tatuăm
igrasia pielii, neîncrederile, viciile caligrafiate între coapsele
unei femei pe care doreşti să o cunoşti,să-i cercetezi frumuseţea D&G,
dar ştii ca nimic nu se va întâmpla în aceasta zi de banală reverie,
din inerţia unei infertile jene ce ne călăuzeşte trecerea dintr-o
frecvenţa tânăra în mlaştina decrepită cu iz de cataplasmă,
cât un plâns castrat, murmurat la operă stând în picioare
vârfuri ca să auzi mai bine aria Io non fa l'amore, ştergându-ţi obrazul,
lacrima de sfârşit de viaţă, fluturând despărţirea de o tinereţe plină
de speranţe, dodecafonice proiecţii, planuri schiţate
pe cărbunele efemerului, entuziasmul sufocat de transparenţa
întâmplărilor, stări de neputinţă ivorie, amintiri pe care le-ai scrie
pe spinarea furnicilor ce îţi năpadesc ochii, erodând imperiul.

Chelnerul de la Asino Cotto îţi aduce supa în care pluteşte ghiaţa nopţii
ca un rinichi de senator ucis în forum, zice obosit de seara răguşită târzie:
Che ti dice la nostra Roma, senior?