Alo! Didi, tu eşti? Auzi nesimţire: S-a găsit unu din bloc să îmi spună că sunt neam de mistreţ, că aşa a citit el, cică, într-o carte de bune maniere, că mistreţul e fratele necivilizat al porcului. Ticălos e el ! Că de la bun început când i-a venit să-mi spună că Raoul al meu îşi plimbă bicicleta cu liftul, eu, n-avea grijă, i-am spus : ce, vrea să ajungă adică, din slăbănog, aşa ca balena aia de nevastă-sa, care consumă liftul zi de zi, încărcată cu şase plase din ciubucele alea, pe care le face ea, la pescăria din colţ, că s-a supărat el odată când am glumit cu el, că urca scările până la etajul şapte, « ce faci, vecine, i-am spus, te pomeneşti că fără lift eşti ca peştele fără bicicletă » şi deci uite cum mi-a copt-o, l-a făcut, înseamnă, şi pe Ţiţi al meu mistreţ, el, anemicul căruia îi mai scârţâie şi parchetu’ când calcă nevastă-sa pe el, că să vezi, parşivu’, cum ştie să mă aburească, « nu e periculos, mi-a zis, că nu e cum faceţi voi, că tropăiţi! » « că tropăim?! noi nu tropăim, dom-nu-le, noi dan-săm! » i-am întors-o, cum mama să nu tragem şi noi câteodată un chef, fără să se lase cu o bătută?! ne mai amintim şi noi, frumos, de şezătorile noastre de la ţară, şi ce dacă stă el sub mine?! eu nu stau sub altu’? că de aia-i bloc, să stăm uniţi grămadă, şi unii şi alţii!
Că uite ticălosul sub care stau şi eu: e vorba de fata lui adică, de fapt fata nevesti-si de-a doua, care nevastă, l-a pus urgent la punct întâi, după ce i-a ras scurt doi dinţi din faţă şi i-a rupt şi degetu’ mijlociu, că a venit afumat şi ştampilat de una pe guler, zicea Romina de la doi că i-a arătat ei, guleru’ cămăşii, a doua zi dimineaţa, şi când s-au împăcat, i-a reparat şi degetu’, l-a băgat, auzi, în nămol, din ăla de la Eforie, i l-a adus special de-acolo, un văr prin alianţă, cică, şi două săptămâni l-a ţinut pe moaflea în balcon, când îl trata, că era să-l bată unu’ cu manivela când l-a văzut de departe cum îşi ţinea degetu' mijlociu în sus, acolo în faţa blocului pe o băncuţă, era cam seară, şi n-a văzut că-i negru, deci are mult talent fata asta a nevestei doi, cântă şi din gură, şi n-au ei nici o treabă că nu va ajunge un star, pentru ca ea cântă din gură dar şi la intrument, c-au dat-o la vioară, de la mamă-sa-i exclus să-i parvină talentul, pentru că numai mătuşă-sa după tată era muzicală şi fată de cântăreţ, la ţambal cânta bătrânu’, deci numai din partea aia de muzicant se pare că a moştenit fata asta, şi e noroc, pentru că ea cântă mai mult « la bară », că aşa mi-a spus mie Pompiliu că a văzut-o, cântând în timp ce se ţinea de-o bară de fier, că ea e de fapt balerină, într-un local, înţelegi?! şi har domnului, că dacă ar exersa la vioară şi în casă, l-ar scoate din minţi pe Ţiţi al meu, care, aiii de mine, ţi-am spus?!..i-am terminat de croşetat basca aia albastră! să vezi tu, cum îi vine, îi cade pe-un ochi, ca la un artist, că revista aia pentru noi, doamnele, nu-i bună de nimica dragă, nu se ştiu la croi, sunt numai linii foarte frumos colorate pe-acolo, şi atunci mi s-a făcut milă de Ţiţi, tu ştii cum fac eu când sunt miloasă, şi mi-a venit să-i spun: « Mă’ Ţiţi, tu aşa de bine semeni cu un pictor.. », deci Ţiţi face pictură de atunci, dar nu poate lucra mult, că dacă o mai aude şi pe aia cum scârţâie la vioară, îl taie la inspiraţie, îmi zice, dar să vezi tu Didi ce tablouri când îi vine, să vezi, să le priveşti, un lac, mânca-i-aş sufletu’, de zici că eşti acolo şi dai cu minciocu’-n baltă şi lebede pe apă, parcă fac flooop flooop…
Ştie şi excesiv de modernist, « stil picaso » adică, şi mai ales nefigurativ de abstract, că m-a făcut pe mine într-un tablou numai din dungi, tu, şi când l-am atârnat, între, ştii tu, ursuleţul pe buturugă de la tata, şi răpirea din serai de lângă gondola mea aurită, aia ce mi-a adus-o Ghiţă din delegaţie, din port, aaa..văru’ ăsta a lui Ţiţi e un delicat, are gusturi fine, tu fată, ar fi bine să te ţii de el, şi cum l-am atârnat, tabloul, dragă, cum văru-su?! toţi m-au recunoscut în poză şi mi-au spus: « TU eşti aia nefigurativă şi în dungi! » offf, ce familie am întemeiat, eu, tu Didi…eu şi Ţiţi…noi doi..
Deci uite cu mistreţu’..Mistreţu-i un simpatic, e clar. O ştie fix pe-a lui. Şi mai trece şi prin huci dacă trebuie, că tot în faţa lui se uită, şi ce dacă-i aşa?! Să facă bine să-şi vadă şi hucii de treabă! Să scurmi pământu’ din faţă, asta-i important, i-am spus eu lui Raoul: « de nu ai colţi, dă şi cu râtu , mama lor de huci! »
Dar baiul e, tu Didi, că eu nu am norocu’ să ma socializez…Nu am norocu’ să mă socializez în blocu’ ăsta, să mă conversez şi eu pe-o bază de cultură, şi uite atunci cum mă obligă pe mine ticăloşii ăştia, să vorbesc scurt şi numai dacă realimente, am ceva de spus.