dupa cină ai să aduci cafeaua şi biscuiţii de vanilie
ai să pui lemnele de corabie pe foc şi vom citi
din arborele familiei tale.
o sa mă tragi de barbă gonind realul şi vrăjitoarele
ce trăiesc în candelabrele coridorului ca să
dispară ţipând ţipete ascuţite în albastrul înecat
al ochilor tăi miraţi.
o să rupem frunzele ce ţâşnesc muguri din noi,
încolăcite ghirlande ce prind rădăcini în ridurile mele .
o sa îţi ofer un păharel de cinabru veneţian, o sa-l bei
în tăcere ca o rugăciune la o frescă pictată de Alejandro
după un pariu terminat cu o bătaie pentru dragostea lui Aglié.
ai să îmi arăţi patru monograme găsite în prăfuita
scotocire a atelierului lui Alejandro, broderii fine
ce ţeseau casele nobile pe pernele de damasc
în alcovurile umede de la etajele de sus. Ai să arunci
toate mobilele lui, cărţile, amintirile unei vieţi nomade.
Ai să aduci în emoţie sufocată cele 4 monograme
AV,OP,AGP,AP căutând să afli ce s-a întâmplat în vara lui 45.
O să îmi spui ca OP a fost marea iubire a lui Alejandro
cea pe care au deportat-o în gondole sigilate deşi gravidă în luna a 8-a.
OP si pruncul nenăscut au murit pe drumul de
neîntoarcere în frig şi singurătate.
AV este probabil Ana Veronica, fata unei amante efemere
dintr-o tinereţe din flori, cu duele studenţeşti ce
negociau onoarea unui tată incert.
AP, Aglié Peon, fata târzie a unui alchimist fabricant
de corsete şi miraculoase ţigări fără fum şi
a unei femei ascete sinucise depresiv într-o
contumacie a fericirii post coloniale promise,ce nu venea.
Alejandro o va cunoaşte pe Aglié la un accident,
la o barieră ruptă de cai nebuni, speriaţi de trenul
fară conductor, fantomă neagră.
O va ajuta să coboare ciufulită, din trăsura ţăndări direct
în viaţa lui cea fară de pereche. O va picta destul
timp dar mai ales o va veghea în preajma morţii cu
lumânări înalte şi rugi catalitice pictate pe inversul
pereţilor cu chip de inchiziţie. Să îmi aduci aminte
sa mă duc la înmormântarea ei care va fi într-un cimitir
cu deal, într-o zi cu mult soare, cu oameni care nu-şi vorbesc.
Să nu mă pui să ghicesc finalul acestei dinastii cu bănuit
trecut imprevizibil, mi se pare că una din fetele lui Alejandro s-a
măritat în alt secol şi are trei copii frumoşi purtând un alt nume
de la un tată care nu mai e.
Uneori ea coboară dintr-o pasăre surdă, toată sticlă
şi aripi de metal şi se duce la azilul lui Alejandro
cu pensule şi pânze proaspete, 3/4,
dar el nu mai poate picta realitatea noastră insuportabil de searbădă.
Tot Ana o cheamă, in memoriam.
Hai nu mai plânge, s-a facut târziu, uite am să torn eu cafeaua .
Cana cu iniţiale AV e a ta ?

* Bazat pe o poveste adevarată