atunci văzui infanta.
era întinsă pe catifea verde între flori de lotus culese de samurai tineri
în parcul înconjurat de lacuri sărate .
ce bucurie să o vad în sfărşit moartă, eliberată de iubiri inceste,
avea pe buze zîmbetul unui sărut pentru caii albi priponiţi în curte,
stapîna zicea ca e anul în care caii zboară peste ocean căutînd un loc
sa doarmă, dar foşnetul morţii ei colosale nu ne lăsa sa ne odihnim,
infanta ridicată în capul oaselor căuta cu privirea cupa de vin otrăvit din mîna stăpînei..
O.. cum doreai mîngăierile unui barbat în ceaţa dimineţii, ascultai muzica ce venea de departe, din bucătaria afumată plină de soldaţi grosolani povestind aceleaşi bătalii ,mustind din cicatrici purulente, repetînd numele femeilor violate, treceai printre ei mîndră ca ai murit atît de tînară, nebăgată în seamă, atît de repede uitată, absolvită de dizgraţia batrineţii,doamne ce frumoasă erai în albastrul mătăsurilor spaniole, fardată delicat ca pentru o nuntă amînată, însoţită graţios de trei samurai cu o duzină de roze pe pian, cu o scrisoare nedeschisă anunţînd un mare naufragiu, te-ai aşezat din nou în patul mortuar, ai pornit patefonul bunicului Ravel care zumzăia pavane pentru infante moarte de bună voie..