| |
|
| |
|
atunci văzui infanta.
era īntinsă pe catifea verde īntre flori de lotus culese de samurai tineri
īn parcul īnconjurat de lacuri sărate .
ce bucurie să o vad īn sfărşit moartă, eliberată de iubiri inceste,
avea pe buze zīmbetul unui sărut pentru caii albi priponiţi īn curte,
stapīna zicea ca e anul īn care caii zboară peste ocean căutīnd un loc
sa doarmă, dar foşnetul morţii ei colosale nu ne lăsa sa ne odihnim,
infanta ridicată īn capul oaselor căuta cu privirea cupa de vin otrăvit din mīna stăpīnei..
O.. cum doreai mīngăierile unui barbat īn ceaţa dimineţii, ascultai muzica ce venea de departe, din bucătaria afumată plină de soldaţi grosolani povestind aceleaşi bătalii ,mustind din cicatrici purulente, repetīnd numele femeilor violate, treceai printre ei mīndră ca ai murit atīt de tīnară, nebăgată īn seamă, atīt de repede uitată, absolvită de dizgraţia batrineţii,doamne ce frumoasă erai īn albastrul mătăsurilor spaniole, fardată delicat ca pentru o nuntă amīnată, īnsoţită graţios de trei samurai cu o duzină de roze pe pian, cu o scrisoare nedeschisă anunţīnd un mare naufragiu, te-ai aşezat din nou īn patul mortuar, ai pornit patefonul bunicului Ravel care zumzăia pavane pentru infante moarte de bună voie..
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
| |
comentarii la acest text

| Younger Sister -
2006-04-29 |
Păşesc īn vīrful picioarelor īn grădina infantei să nu īmprăştii horbota imaculată a boleroului, o văd cu ochii larg deschişi spre cerul pe care atīt de mult l-a iubit, atīt de mult īncīt şi-a comandat o porţie dublă de absint de la regele din Ţara Hyperboreilor. Cred totuşi că această porţie a ajutat-o pe ea să treacă şi peste ieşirea din grotă a lupilor hamatsa şi peste ritualul cabiric. Tocmai s-a stīrnit vīntul şi mirosul jertfei arse pe altarul zeului Mythra īnconjură muntele, a răsărit soarele, bat clopote de Īnviere. Mulţumesc pentru aceste acorduri, Adrian.
|
| Crin -
2006-04-29 |
Da, imagini superbe, frumusetea diafana sporita si de antiteza cu soldatii grosolani si violurile lor. Ce ma deranjeaza este conditia hibrida a acestui text, nehotarat intre proza si poezie, pentru ca este vorba de un hibrid nefericit... Partea inclinata catre poezie o reprezinta multitudinea de imagini (deosebit de frumoase, recunosc) care poate intr-o poezie nu ar deranja, insa aici devin redundante. De ce? Pentru ca proza are mai multe cuvinte de legatura intre idei decat poezia. Un exemplu de redundant? De la prima citire m-a deranjat repetarea imaginii samurailor, pentru ca stiam deja de existenta si supunerea lor din al doilea vers, e clar, se pleaca toata viata la picioarele frumusetii eterne, ales moarte prematur.
Existenta jocului scenic ca si miscare continua, nu doar ca succesiune de magini (infanta intinsa, infanta ridicata cautand cupa cu otrava, infanta asezandu-se pe patul mortuar) acesta miscare continua aduce epic in poem, si il indeparteaza de poezie, impingandu-l usor spre proza... De aici hibridul.
Partea de joc scenic nu ii dauneaza, poeme epice mai sunt, dar acesta miscare da o oarecare cronologie ideilor, imaginilor, care sunt mai usor de inteles, iar repetate deranjeaza.
E un text bun, dar poate fi mai bun.
Nu sunt un critic rupator de zari, e foarte posibil sa ma insel. :-)
|
| nepotul lui rameau -
2006-04-30 |
Pentru Sis : exista piesa lui Ravel ( numele e in titlu) care e muza acestui text . O recomand celor amatori de reverie muzicala. Clopote gasim la compozitorii rusi mai ales ( 1821 de ex ) . Crin - multumesc de critica, am tot respectul pt cei care inteleg si stiu sa critice un text. Eu scriu instinctiv si improvizational, nu prea corectez pt ca as sterge tot, de aceia probabil si scapari . La chestia cu mai bun sunt de acord , dar asta functioneaza pe orice plan . Sa nu uitam ca nu ne-am descotorosit de post modernism, granitele dintre proza si poezie se dizolva , se pierd una intr-alta.
|
| Younger Sister -
2006-04-30 |
Abordarea acestui text din partea mea a fost subiectivă, recunosc. Pe mine caii aceia albi m-au purtat la gurile Istrului, sau vechiul Oceanos Potamos, acolo unde Echidna, hoaţa care i-a asuns lui Iason iepele sfinte, le dădea amazoanelor primele lecţii de nemurire. Undeva īn subconştientul meu stăruia ideea că totuşi infanta, care suportase deja rigorile inchiziţiei, merita o īnmormīntare creştinească. Şi astfel s-a produs īn imaginaţia mea o mutaţie. Sau poate că erau de vină căştile şi zgomotul de fond?...
|

|
|
|