Joi, într-un cabinet de ţară. Dubla sală de aşteptare a cabinetului doamnei doctor Negrea geme de bolnavi, iar asistenta le ţine piept cu greu.
Domnul Rusu tocmai a intrat şi se pregăteşte să arunce asupra asistentei un teanc de hârtii pe care nu ştie exact ce scrie sau ce sunt, dar e fericit ca scapă de ele.
- Aţi adus analizele? întreabă asistenta scriind într-un registru, răspunzand la telefon, îndrumând pacienţii, fiind, în general, multifuncţională.
- Aa… Da. Da, sunt rezultatele. Cred.
- Daţi să văd.
Pacientul i le pasează cu o figură gravă şi se apleacă uşor deasupra asistentei, în aşteptare.
- Poftiţi, de la inimă. A zis domnu` doctor că nu merge bine.
- Da.. V-a prescris şi tratament.
- … Că merge… Nu ştiu. Înapoi.
- V-a dat medicamente. O să fiţi bine.
- Da? Bine atunci. Ce a pus nou?
- Nimic. Schema de tratament e aceeaşi ca şi până acum.
- Păi, şi-atunci?
- A mărit dozele.
- Aha… Dar pot să mor dacă-mi merge inima înapoi?
- Poate doar să întineriţi. Vă spune doamna doctor. Luaţi loc, domnule Rusu, uitaţi câtă lume e! Mărginean! Mărginean să intre!
O domnişoară cochetă de 19 ani se ridică să intre.
- Poftiţi fişa! spune asistenta întinzând către domnişoara Mărginean un dosar.
- Tu stai acolo! Eu mă duc dincolo, se aude poruncitor o voce de femeie, apoi un târâit de picioare.
Fodor Petru şi Maier Floarea de 78 si 74 de ani, concubini în ultimii douăzeci, au venit la consultaţie.
- Luati loc, doamna Maier, o îndrumă asistenta în timp ce închide uşa cabinetului unde domnişoara Mărginean se aruncă pe un scaun în faţa doamnei doctor Negrea şi arată nenorocită.
- Da, da… Acum mă aşez. Petrule, rămâi acolo!
Un bătrânel se ţine de tocul uşii, tremură, se răsuceşte şi revine la locul lui în cealaltă sală de aşteptare.
- La ce aţi venit? La reţetă sau la consultaţie?
- Cum? strigă bătrânica Maier Floarea întorcând urechea dreaptă spre asistentă.
- Aţi venit să vă facem reţeta lunară? întreabă asistenta clar şi răspicat.
- Dea, da… Aia ce mi-o faceţi mereu.
- Şi pentru dumneavoastră domnule Fodor? strigă asistenta spre bătrânelul din cealaltă sala de aşteptare.
- Da, şi…
- Da, da, da. Şi pentru el. Taci, Petrule!
- Domna Maier, vreau să vorbesc şi cu dânsul. Domnule Fodor, vi s-au terminat medicamentele?
- Nu, domniţă, mai sunt câteva acolo pe dulap în…
- Nu mai are, nu ştie ce vorbeşte. Rămâi acolo, pentru Dumnezeu!
Bătrânica se ridică să îl ducă la locul lui pe domnul Fodor ce se ridicase şi tremura din nou lângă tocul uşii.
- Luaţi loc, doamna Maier! intervine asistenta.
Uşa sălii de aşteptare se dechide brusc. Un domn la 30 de ani rămâne în prag răsuflând greu.
- Cabinetul doamnei doctor Negrea?
- Da. De ce? Sunteţi un angajat de la firme? îl scrutează scurt asistenta de la birou, întorcând din când în când capul.
- Da.
- Ce doriţi?
- Păi, nu ştiu.
- Păi, de ce aţi venit?
- Nu mă simt bine şi m-am speriat.
- Ce lucraţi?
- Zugrav.
- Şi ce aveţi?
- Nu văd bine, îmi fuge imaginea...
- Atunci luati loc.
Uşa cabinetului se deschide şi pacienta Mărginean iese cu fişa în mână. E un pic prea grijulie în gesturi şi cam dezorientată. Asistenta îi ia fişa din mână să prescrie medicamentele notate de medic.
- Sarcină de 5 săptămâni în evoluţie. Doriţi o trimitere la ginecologie?
Pacienta se înroşeşte şi nu are aer.
- Da…
Bătrânica Maier zâmbeşte cu subînţeles.
- Esti căsătorită, dragă? se interesează gâtuit bătrânelul Fodor Petru din cealaltă sală de aşteptare.
- Taci, Petrule! spune încet Floarea. Nu-i treaba noastră dacă domnişoara face un copil din flori.
Domnişoara Mărginean se clatină de ruşine. Domnul Rusu, bătrâneii, angajatul cu privirea tulbure şi asistenta tac ostentativ. Domnişoarea Mărginean şi-ar dori să moară, dar nu. Va lua trimiterea către ginecologie şi va fugi să omoare pe altcineva. Apoi va spune tuturor că a fost o încurcătură, că n-au înţeles bine.
- Lasă că dacă îmi merge inima înapoi, mă fac tânăr, cum spune domnişoara asistentă, şi atunci vă iau eu de nevastă, spune blând şi zâmbitor domnul Rusu.
- Nu e nevoie, zâmbeşte chinuit domnişoara Mărginean.
- Cred şi eu că nu, sunteţi foarte frumoasă, continuă domnul Rusu.
- Nu… Nu sunt.
- Ba da. Chiar sunteţi, întăreşte pacientul de la firmă.
- Dumneavoastră nu vedeţi bine.
- Eh, cine le vede pe toate? spune asistenta. Fodor! Fodor să intre!
- Petrule! Hai!
- Acuma… se aude slab glasul bătrânului Fodor apoi târâitul picioarelor.
- Hai, Petrucă, e rândul nostru. Doamna doctor, e aşa bolnav! Nu-şi ia medicamentele şi uitaţi cum a slăbit!
Doamna doctor Negrea îi conduce în cabinet susţinând braţul bătrânului Fodor.
- Spuneţi, domnule Fodor, ce simţiţi?
- Păi, îi amorţeţte mâna stângă şi…
- Lăsaţi-l pe domnul Fodor să vorbească, tanti.
- Păi, doamna doctor, câteodată mă ie aşa…
Asistenta închide uşa.