| |
|
| |
|
Ce cuvīnt frumos nostalgia..
e derivat din nevralgia care vine din franţuzescul
deraiaj care vine din germanul fucxfermachtghespil.
acum că visăm amīndoi pe muchie de prapastie te leg
de căniţa de tablă spoită de ţiganii din stepă,
aşa vei putea regurgita nestingherită fară să uzi epidiascopul.
Iţi fac proiecţii cu vise, īncep cu un vis feroviar,
soldaţi īn gară şi colonelul īn izmene, beat mort,
cīntă fals trăiască patria.
Revoluţia degenerează ablativ īn ritmul unui marş vesel.
In alt vis eşti o zeiţă verde şi eu un cal docil.
Mă călareşti exuberantă cu o graţie
perfectă iar eu ma īnroşesc simţind sexul tău fierbinte
lipit de spinarea mea transpirată. Capăt desigur fīn exquisit
şi bucaţele de zahar de la Capşa dar nu pot
să ascund emoţia acestui vis erotic. Il visez mereu
schimbīnd caleidoscopic culorile, ba verde ba roz.
In ultimul vis devin agresiv şi despotic.
Mă las depeizat de o ţară īn care trăiesc
doar femei cu un singur sān. Bărbaţii au un singur
penis, atrofiat de prea mult uz.. Un putch stupid mă determină
să emigrez din patul meu īn patul tău. Te caut
cu mīna īn somn, esti umedă şi primitoare.
Zīmbeşti, te gādilă atingerea mea poetic-senilă.
Imi oferi parcimonios ventricolul şi păpădia de gardă.
Fumăm. Căscăm. Uneori tragem de timp şi ne ascundem jenaţi
īntre doi vechi prieteni. Imi vine să vomit şi tu īmi
īntinzi cănuţa ta de tablă cu cel mai nostalgic şi
tandru gest pe care mi-l aduc aminte...
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
| |
comentarii la acest text
| alma -
2006-04-26 |
Cred că ar fi mai īn cāştig pentru text dacă s-ar renunţa la forma tip poezie, adică la enter-urile de la finalul fiecărui rānd. Sunt cāteva fragmente (mici) pe care nu le agreez. "depeizat" - cred că merge, īn contextul īn care colonelul "cīntă fals trăiască patria". Finalul e subtil alunecos, dar bun.
|
|
|