Carlo Collodi si Soren Kierkegaard

  Se considera ca in aceasta carte o tema importanta abordata de autor este identitatea personajului. Am hotarat sa ma opresc la cateva dintre teoriile lui Soren Kierkegaard pentru a incerca o analogie. Kierkegaard a considerat ca sunt trei factori care duc catre alterarea conditiei umane:1. acceptarea calitatii de spectator 2. multimea 3. religia. Pinocchio pare a se incadra perfect in primele doua categorii. Kierkegaard a considerat ca mare parte dintre oameni isi traiesc viata doar ca spectatori fara a incerca sa se implica, sa-si puna problema propriei existente, sa ia si sa propuna decizii. Nu realizeaza riscurile cu care se confrunta, parand a fi rupti de realitate, asa cum Pinocchio nu observa ca Vulpoiul si Cotoiul nu-i vor nici pe departe binele. El nu-si pune problema propriei existente, nu gandeste ce se va intampla daca nu va merge la scoala si care solutie dintre cele propuse este mai buna. Acestia doar spun, promit, predica, dar nu le aplica propriei lor existente. Astfel se intampla si cu Pinocchio care gandeste: “ma duc drept acasa, se lauda Pinocchio. Si maine o sa muncesc din greu la scoala, ca sa ajung baiat cu adevarat. Acum cred ca m-am invatat minte!”, dar in momentul in care i se propune o cariera stralucita de actor uita de tot si nu-l ma intereseaza sa devin „baiat cu adevarat”, ci doar un actor cu renume. Pare un pic ciudata coincidenta in care Pinocchio apare in calitate de spectator din punct de vedere al propriei identitati si exact acum i se propune un rol de actor, adica sa joace intr-un spectacol. Urmand acest joc am putea crede ca Pinocchio este spectatorul propriului spectacol, isi joaca propriul rol sau se joaca.O alta forma de spectator poate fi cea in care acesta se afla deasupra existentei, o gusta, dar nu-l intereseaza problemele fundamentale si nu-si asuma responsabilitate in ceea ce face si intreprinde, a propriei vieti. Fiind in acesta situatie, el este mereu in cautare de ceva, de spectacol, de senzatie, cauta sa capete noi experiente. Asta face si Pinocchio. Fiind plictisit de viata monotona de acasa, de scoala si de acea viata absurda camusiana este foarte vulnerabil la propunerile mai ciudate, ca de exemplu invitatia pe Insula Placerilor. Cel de-al doilea factor este si el foarte important. Multimea, considera Kierkegaard, are rolul de a dezumaniza. Il face pe om sa fie la fel cu toti ceilalti, atat la nivel mental cat si sentimental. Pinocchio prin felul sau de a fi, prin nasterea sa, este deosebit, dar multimea, cei care il inconjoara (sa ne gandim la multimea de copii din Insula Placerilor) il determina sa fie la fel ca ei. Pinocchio este reprezentantul „esteticianului” sau „ a omului estetic” cum il numeste Springer, care se dedica momentului trecator. El nu are un punct de reper dupa care sa se conduca, un model, urmareste clipele efemere si in tot ce face se remarca o anumita ezitare(Pinocchio de fiecare data ezita, mai ramanandu-i un dram de constiinta, dar niciodata aceasta nu invinge) si doar spre final cand se inuieste metamorfoza si schimbarea identitatii apare indrazneala.
Foarte interesanta relatiile dintre Kierkegaard si tatal sau si respectiv, Pinocchio si Geppetto, remarcandu-se asemanari clare. In iunie 1838 lui Kierkegaard ii moare tatal si scrie in Jurnal:”Tatal era mai degraba un om foarte ciudat...daca vrei sa stii exact in ceea ce consta singularitatea lui, iti voi spune, dar asculta-ma bine. Numai cand avu un fiu risipitor deveni cu adevarat tata. Celorlalti parinti le place sa fie tati cand e vorba de un copil fara defecte, dar cand e vorba de un fiu risipitor se zice: nu vreau sa-i fiu tata, sa zboare cu propriile lui aripi! Nimeni nu vrea sa fie tatal fiului risipitor, dar acest tata, acest om straniu, care tinea mai mult sa fie tatal unui fiu risipitor decat al fiului cuminte, nu-i asa ca-i curios?... A fi fiu risipitor, nu e ceva asa de rar; dar Dumnezeu stie daca realitatea ne ofera asa de des un astfel de tata! Sau poate mai degraba locul lui e in povesti...” si ne oprim aici fiindca locul lui e intr-adevar in povesti si il gasim in persoana lui Gepetto:” „Astfel ca acum, dragul meu baiat, traim la capatul oceanului, in gatlejul balenei. Aici avem insa cam putina mancare si n-o sa putem trai multa vreme. Tare mi-e teama ca nu vei mai vedea niciodata pe tatal tau iubitor, Geppetto”**. Indiferent care sunt neplacerile aduse de fiul sau, Pinocchio, Geppetto ramane un tata iubitor, „tatal unui fiu risipitor”.

In partea a II- a urmeaza: interpretari pe baza mitului Golemului si a marionetei ca simbol.

*Sintagma este preluata din volumul “De veghe in lanul de secara” de Salinger
** Pinocchio. Prelucrat dupa povestea lui Carlo Lorenzini(C. Collodi) de Stefan Georgescu si Mircea Streinul. Ilustratii desenate dupa filmul lui walt disney, distribuit in Romania de “Arta – Film” – Bucuresti. Ilustratiile in culori, reproduse de Fred Micos dupa Walt Disney. Editura Gorjan Bucuresti, 1942.