Să zicem că suntem la Buenos Aires..
Să zicem că ai cîteva clipe libere, intri la Cafe Intim, unde timp de 3 minute, timpul unui tango la bandeon poţi dansa cu o femeie străină făcînd ce vrei cu ea. Alegi randomal o brunetă, e deja în braţele tale, o simţi caldă şi transpirată, pe tocuri de lac lucios, glezne fine fragile, miroase a ţigară, a parfum Chloe şi sudoare de cal tînar dar piruetele ei te duc ameţitor înapoi în tinereţe, acasa la bunicul care cobora scările pivniţei să aducă butelia de Amontillado în timp ce bunica suduia muştele înecate în supa duminicală şi tu rîdeai de fata vecinilor care se ridicase pe vîrfuri să te vadă prin geamul afumat al bucătăriei de provincie curioasă, îi faceai cu ochiul tau şmecher de băiat de oraş snob, cu educaţie şi ceas Doxa, că doar citiseşi Kafka, îti pierdeai ore la licitaţii căutînd tablouri cu naivii la modă, ea se ruşina şi fugea să se ascundă în căpiţele ciuruite de ciorile verii emulînd sperietoarea flendruită ca să nu vi dupa ea în tăvălire cu muşcături nebune de gît printr-un act de neplătită dragoste, dar uite ai călcat neatent partenera pe picior şi realizezi ca e o crimă să pierzi Libertangoul lui Piazzola, o priveşti fugar în ochii verzi adînci în care alunecă marea, derulata copilărie a unei tinere abandonată la marginea unui vapor scufundat şi ea se ridică pe vîrfuri, vine la ureche ta şi îti şopteşte timid:
Îmi arăţi locul unde începe ploaia?
aduni în palme
vuietul de gardenii
sumar înveşmântate-n rouă
Mă ungi
cu absenţe
de vapoare,
răsfoind dicţionarul de ancore
Te ascult,
mă nărui
picior peste picior
în caruselul tau de amintiri, pelerinule...