- În nici-un caz „ABBA”, oricum fără „Chiquitita”! Îmi aminteşte de Mariejeanne… La „Motel”, la discotecă…
- Îţi aminteşte pe dracu! Erai beat şi ea, cu ăla… Prietenul lui Florian, ăla cu părul mare… Cum dracu-l chema?!
- Camil, Camil îl chema. Pune altceva!… Şi mai toarnă-mi în pahar, nu vezi că-s pe sec! (Ce dracu’ face asta pe proasta? Cică a uitat cum îl cheamă… De parcă nu şi-ar fi tras-o cu el. Mă crede tâmpit, ce mă-sa?! Şi ea, şi Mariejeanne, şi japiţa aia de Brigitte… În fine, nemţoaica a fost de comitet, a făcut-o cu toţi. Mai puţin cu Nino).Roxana se aplecă peste umărul său şi-i turnă vodtcă.
- Vrei să-ţi pun şi suc de roşii? Îi simţi căldura sânilor şi mirosul înţepător, de deodorant. Vreau să ne…! Gândi. Dar cum să i-o spună de faţă cu bou’ ăla de bărbatu-su. Se uita ca vita după ea. Cu ochii umezi, ca bucureştencele, şi ea, dând din poponeţ, dacă tot avea din ce, se fâţâia prin tot apartamentul, în colanţi roz, împărţind băutură şi cafele, tutuindu-i pe toţi. “Vai, Maria, dar serveşte!… Gicule, nu sta, invită fetele la dans, ce dracu, fi’ bărbat! Mironică!”… Şi Gicu, astupatu’ ăla, cu căştile pe urechile ălea clăpăuge, căuta de zor o melodie, dracu să-l ia, probabil chiar „Chiquitita”, asta pentru pumnii încasaţi într-o tinereţe, deja, foarte îndepărtată. Era şi a rămas neam prost, ranchiunos. „Fetele”, cu douăzeci de ani mai fleşcăite, chicoteau şi băteau din palme. Moment de fericire inutilă şi tembelă. „Chiquitita”, Gicule, pune „Chiquitita”! Şi Gicu… „Chiquitita”.
- Nu asta, ce dracului! Voce autoritară, (suficient), de gazdă. Ştii că-l indispune pe Nucu. Îi aduce aminte de Mariejeanne. (Nu mă ierta, putoarea dracului!). Noroc! Hai, ce te-ai bosumflat?! Pretext să mi se aşeze în poală. Pe un genunchi… Adică „sanchi”, la „buzărai”, dacă tot era şi „fraierul” de faţă. Mirosul deodorantului îmi invada nările. Nu mai era înţepător. Devenise aţâţător. Avea conotaţii sexuale. Primare. Probabil că în combinaţie cu feromonii, (de mâţă-n călduri), pe care-i degaja. Am simţit că nu mă iertase.
- Hai noroc, Nucule! Să-l facem gelos pe bărbatu-miu… Du-te, dragă, şi dansează! Că doar eşti la petrecere. Ăla: „Că nu, că el… Nu-i cu dansul, mai bine stă şi priveşte… Şi nu şi-a fumat ţigara”…
Observ că nu fac economie de puncte, puncte, dar imbecilul ăla de Nino se înroşise la faţă, ca o virgină prinsă cu morcovu-n mână, bâlbâindu-se vizibil jenat, ca la tablă. Adică, vezi Doamne, curva aia de nevastă-sa, pişcată de băutură, se suia prima dată, fără scară, pe un bărbat. Asaltul de-abia începea. Simţeam cum i se abureau lentilele ochelarilor, ălea groase – ca două funduri de borcan de iaurt. Cred că-i simţeam şi transpiraţia, inundându-i subsuorile, palmele, ceafa… Căcăciosul ăsta tăia morţi şi-şi dădea cu presupusul, ştiinţific- “ştinţiţific”, asupra cauzelor din care au”mierlit-o”, dar nu putea pune căpăstrul pe iapa de nevastă-sa. Şi ea: „Că de ce te-ai îmbujorat, dragule? Că nu facem nimic rău, (apoi, insinuantă şi veninoasă), hai, du-te dragă, ştiu că abia aştepţi să dansezi cu Cleo!… Uite cum se fâţâie, de una singură!”… Apoi, către mine, (conspirativ, în timp ce „du-te dragule” se îndreaptă spre Cleo): Poate găseşte vreun fraier s-o invite… Femeie şnur, fără ţâţe, fără cur! Făcând cu mâna, apoi cu degetul arătător, după ce Nino, roşu acum, de plăcere, smucea mătura aia spre el, schiţând primii paşi de dans, apoi din nou, spre mine, enigmatică… De ce n-am face-o? (Mai mult constatativ). Ce? Sari de pe metereze, că te duc în baie! Şi mâna flămândă, frămâtându-i carnea coapselor, spre încrengănătură. Mai bine mi-ai turna ceva de băut!
În continuare, Gicu şi „Chiquitita, spune-mi ce-i cu tine?…”, şi Mariejeanne, ca o iederă, învăluindu-mi inima albastră, stingheră. Roxana, uşor speriată, se ridică, şi-i văd dungile tiviturii de la bikini, prin colantul roz. Îmi vine să urinez pe covor, de lehamite. Merg totuşi la baie. Când mă întorc, Roxi, agăţată/leşinată de gâtul primei iubiri. Emiliano. Eram sigur! Muzică slow şi… Ce-a mai chelit şi ăsta! (Fără patimă). Moacă de casier la cimitir, sau cam aşa ceva. Ea priveşte în sus, el în jos, gură-n gură, mă rog, suficient ca „du-te dragule” să devină neatent, neatent la parteneră- evident, şi atunci… Vai, Nino, m-ai călcat!… Unde te uitai? Lasă, că nu ţi-o mănâncă!… Cel mult ţi-o…! Ăăăă…- ăla. Adică, nimic. Mătura, ca de obicei, elegantă. Rochie de seară. Casă de modă. Coafiură. Arăta bine. Nenăscută. Văduvă veselă…
„Chiquitita”, fără carcasa de plastic, zace abandonată, neglijent, pe colţul mesei. Îmi face cu ochiul şi… Harşt! O mătur pe podea, cu poala hainei. Mai am timp să calc pe ea şi… Scuze, Gicule ! Las’ că-ţi cumpăr alta ! Şi Gicu, las’ că nu-i nimic, (’tu-ţi pe măta, de golan!- în gând), se mai întâmplă… (Te-ai îmbătat, fire-ai al dracului!)…
Dansaţi, continuaţi să dansaţi! Mariejeanne, „femeia necazului meu”, ca o iederă îmi învăluia sufletul căptuşit cu brumă. Nici urmă de ea. Douăzeci de ani. Fără explicaţii. Fără lacrimi. Că tu, că eu, mă rog, tot inventarul…
Basculă paharul cu vodtcă, cu un gest scurt, de beţiv, (îndelung exersat). Prin memoria sa începu să se însereze. Decorurile prinseseră să se mişte, muiate. Puţin. Probabil dansa. Probabil dansa, în seara aceea, chiar în seara necazului său. Mariejeanne plutea… ”Chiquitita, tell me what’s wrong?!”… Dansa, plutea, dansa… Placă de gramofon, zgâriată, de gâtul lui atârnând flasc, ca un astm, aceiaşi uitată colegă, tandră şi beată, şi în memoria sa se lăsa noaptea, de-a dreptul…
Şi… „Dă-l în mă-sa de beţiv ! Să nu-mi vomite pe covor, că-l strâng de gât!”… Apoi gingaş, (gingăşie de cactus)… ”Du-te dragule!… Du-l, dracului, în baie şi spală-l cu apă rece!”
Întorcându-se… Zâmbet forţat, transpiraţia începând să topească fondul de ten/rimelul… „Vai, dar nu mai dansează nimeni!” Cu un uşor alint/îngrijorare în glas: „Giculeee!” Şi Gicu, Gicu „băgând volum”. „Chiquitita”, de pe „compact”, aria învingătorilor. „Fetele” şi „băieţii” dansau, încleştaţi unii de alţii, înverşunaţi în încleştarea lor, de parcă se agăţau de viaţă. Beznă… Disperare… Beznă. Până mâine, dimineaţă… Beznă… Disperare… Beznă, în sufletele anonime ale anonimilor, denumiţi generic „fete şi băieţi”.