| |
|
| |
|
Sīnt un nesuferit. Sīnt un nesuferit doar gīndindu-mă că am să scriu ceea ce am să scriu. Și totuși ce face omul cīnd simte că trebuie să scrie sau să spună ceea ce crede? Cīndva oamenii mureau pentru asta. Sau erau surghiuniți. Sau torturați cu metode la care prefer să nu mă gīndesc acum. Și totuși făcea oare pedeapsa ca gestul să le fie ceva mai puțin īmpovorător? Poate. Cīnd ai dreptul să spui ce gīndești sau ce crezi nu te mai confrunți cu un oponent care te īnobilează, chiar pe eșafod. Cīnd ai acest drept și īți este protejat totul devine vag și obositor. Ca o luptă cu pustiul. Oamenii nu mai au chip. Devii propriul tău judecător, propriul tău dușman. Ei rămīn doar un public amorf dincolo de orizont. Ca un zgomot de fond care nu te părăsește niciodată. Dar nici nu poate fi mai mult decīt atīt. Sīnt un nesuferit. Dar cum poate cineva să fie drept cu el īnsuși? Cum poate să īși īnfrīngă tentația de a fi exemplar? Aceasta este poate cea mai sigură cale de a coborī o pedeapsă și mai aspră asupra sa. De ce oare atunci cīnd obținem ceea ce dorim ne dăm seama că poartă cu ea blestemul unei responsabilități pe care nu am vrut niciodată să o luăm īn calcul? Sīnt un nesuferit. Dacă asta este să fii un om superior atunci cu siguranță există foarte mulți oameni fericiți pe pămīnt tocmai pentru că nu sīnt așa. Nu știu dacă a spus cineva vreodată că a fi superior īnseamnă a-ți vedea defectele. Problema este că e greu să vezi superioritatea asociată cu defectele. Sīnt un nesuferit. Mă gīndesc la ce am să scriu. Nu va provoca moartea nimănui. Nici măcar ca un fel de butterfly effect. Nu va distruge nici o civilizație. Și totuși nu voi avea bucuria unei victorii după ce voi termina de scris. Dar dacă nu voi scrie nu voi fi īmplinit. Oare ce drept mai este acela pe care tu īnsuți ți-l negi? Sīnt un nesuferit. Poate așa am fost īntotdeauna și doar acum am descoperit că lucrul acesta mă deranjează. Poate e doar un impas. Sau o īncercare. Poate că a scrie sau a spune ceea ce gīndești este menit să te pună īn fața nefericirii de a fi real. Poate. Oare ce diferență există īntre a scrie un adevăr sau o minciună? Oare dacă nu īmi pun această īntrebare voi fi mai puțin nefericit? Săptămīna asta mi s-a spus că sīnt nesuferit pentru că gīndesc. E un progres. Filosofic vorbind. Pīnă acum eram pentru că gīndeam. Acum sīnt mai mult decīt atīt. Sīnt nesuferit. Pentru că gīndesc.
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
| |
comentarii la acest text
| Sancho Panza -
2008-10-12 |
"Sīnt un nesuferit. Mă gīndesc la ce am să scriu. "
noh...dupa lectură, tăt ce mi-o venit a zīce īi: da' scrie, donmule, odata, nu ne mai chinui!
|
| Dihania -
2008-10-12 |
sīnt si eu un nesuferit. dar lupta cu gospodinele aciuate pe situri literare la menopauza e īn van
|
| Sancho Panza -
2008-10-12 |
amice tinerel şi impulsiv, te rog să-ţi menţii exploziile de personalitate īn limitele bunului simţ.
dacă nu ştii ce-i ăla, du-te şi īnvăţa-l...şi īntoarce-te după.
eventual, cu un text de calitate.
|
| Dihania -
2008-10-12 |
sancho, poti alege din aproape 100 de texte de calitate pe pagina mea. impulsiva imi pari dumneata. vezi, incerci si aici sa duci discutia in lătśri
|
| Sancho Panza -
2008-10-12 |
nu tine, prietene...fiind aproape de menopauza, cum ziceai, stratagemele astea de manipulare ma lasa rece.
deci...scrie ceva si lasa prostiile.
|
| Profetul -
2008-10-12 |
Matei,
eu tot n-am inteles. Cine este la menopauza? Gospodinele sau "siturile" literare?
Doi. Ce are menopauza cu chestia asta? Daca cumva te referi la scriitori slabi sint convins ca ei sint si "masculini" si "feminini". Cei "masculini" nu experimenteaza menopauza iar in ce priveste cei "feminini" scrisul prost se manifesta si inainte dar si dupa... menopauza. Deci nu vad legatura. Daca prin "menopauza" te referi la o faza de declin in calitatea scrierii asta presupune (daca ar fi sa fim loiali comparatiei) cu faptul ca a existat cindva o perioada de apogeu, de "fertilitate". Ceea ce imi este mai greu de crezut. Pentru ca de obicei cine a ajuns sa scrie bine continua sa scrie bine iar daca nu mai poate scrie bine nu se prea agita sa fie "foarte public". Deci, in concluzie, nu iti inteleg logica. Inteleg insa ca esti frustrat, nemultumit. Ce legatura are asta cu textul de fata ramine insa o enigma pentru mine.
|
| bobadil -
2008-10-12 |
Ideea mi se pare buna ca prolegomene pentru o dezvoltare (poetica sau nu, asta deja ma depaseste) mai larga. Textul de fata este ca un fel de nada, Adriana a sesizat bine, chiar si cu tonul umoristic, faptul ca la sfarsit s-ar cuveni, zic eu, un "va urma".
Si ar merita, parerea mea,
Andu
|
| AdaBarc -
2008-10-15 |
Concluzia finală are o eroare de logică deşi s-a dorit ca argumentarea de dinainte să-i fie suficientă nu s-a reuşit. Nici chiar acel gāndesc deci exist nu salvează pentru că e rupt din īntregul care īl forma.
Şi da, cineva a spus-o şi pe aia cu defectele... era un filosof, aşa filosofic vorbind...
Cel care ajunge īnsă să-şi vadă defectele este pe calea iluminării adică a īnţelepciunii iar dv. aţi făcut un pas cu acest text īnsă unul foarte mic. Despre calitatea literară nu se pune problema fie este fie nu este, exerciţiul aplecării spre sine are un rol benefic.
Dacă punem īn discuţie termenul de nesuferit atunci avem o dificultate de sens. A se citi īn dex.
Revenind la recunoaşterea defectelor, ea nu da certitudinea ameliorării lor ci poate avea diferite vlalenţe: fie `nesuferitul` deşi devenit conştient de defect īl va nega fie va face din el o virtute. (presupunem prin absurd că el nu va īncerca niciodată să īşi depăşească defectul tocmai pentru ca prin el se simte superior.)
E asemănător cu situaţia īn care un prost afirmă despre el că e prost īnsă nu devine mai deştept prin asta.
Sau ...
Cu plăcerea lecturii
;)
īmpovorător-īmpovărător
|
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com