Am prins, trenul de noapte. Ăla ploios.
El a luat cu mine, înapoi şi frigul şi ploaia. Acum e senin, dar tot departe. Mi-au îngheţat picioarele şi le las aşa.
Poate câteva poze făcute la un geam pătat şi ud o să-mi arate ceva mai frumos decât este afară. Cu căştile în urechi fac trafic cu ţigări şi dau mită câteva pachete. Apoi îmi aprind unul întreg. Sunt curios cât de frig este şi acolo... Cel mai probabil o să vină cu mine frigul. Nici o problemă! Găsesc eu câteva haine care să mă încălzească. Şi o umbrelă care să mă poarte undeva.
Cred că a venit iarna...peste tot.
Las în urmă un trandafir uscat şi câteva clipe frumoase, iar pentru prietenii veşnici o să beau două sticle de vin! De data asta singur. Pentru cei care îţi arată că soarele răsare chiar şi când a apus de o mie de ani!
Melodia spune că două lucruri în viaţă sunt constante: schimbarea şi schimbarea. Greşit, oamenii nu se vor schimba niciodată iar cei care "aleargă după drumuri" întodeauna o vor face. Dacă te gândeşti bine, totul este patetic.