| |
|
| |
|
Dacă fizicul ne doare din când în când, metafizicul ne doare în permanenţă, ba mai mult, ne şi cocoşează atunci când naşte, din contactul a două biete sinapse ditamai întrebările poetice.
Pentru profilaxie (doar pentru doritori, desigur) eu am identificat unele modalităti de a scăpa de povara întrebărilor fără să evităm răspunsurile şi anume să ne răspundem singuri la acele întrebări pe care tot singuri ni le punem.
Şi putem pune asta în poeme as well, easily.
Hai să apelez pentru începutul demostraţiei la negativism:
Ce nu este gândul dacă nu este nici cauză nici efect?
Ce nu este fiinţa şi cum arată ea fără de fiinţare?
Moare? (cine? cum? unde? când?)
Nu murim toţi odata? Şi dacă nu, de ce?
Şi aşa mai departe pentru că negativismul este foarte lung, mai lung decât calea ferata de la văscăuţi la bârlad.
Acum, dacă tot mi-am dat apă la moară, alte întrebări îmi vin în cap
Ce culoare are gnoseologia?
Yala… cine a inventat yala?
Există viaţă după moarte? Chiar există?!
Şi în univers, mai sunt femei?
Acum, aşa cum spuneam în intro, voi încerca să răspund la întrebările pe care singur mi le-am pus, nu de alta, dar ce fel de poeţi progresişti am mai fi dacă nu am face măcar atâta lucru.
La întrebarea ce nu este gândul voi răspunde astfel: nu stiu
La întrebarea ce nu este fiinţa voi răspunde: altceva
Nu, nu moare. Şi dacă moare, asta e... implacabilul există şi se manifestă la un moment dat.
Nu ştiu acum. Şi când voi ştii voi fi deja mort deci nu se pune
Acum să trec la întrebările din ultima grupă care mă framântă…
La întrebarea ce culoare are gnoseologia, răspunsul este: beh, o culoare, acolo.
La întrebarea cine a inventat yala, raspunsul este exclusiv bănuitor (îmi e lene să dau search pe google): un domn pe nume Yale.
Ei, aici e aici… daca susţin că există atunci voi fi acuzat că sunt un vizionar. Dacă susţin că nu există atunci voi fi acuzat că sunt un refractar. Aşa că zic: şi da şi ba.
Cea mai tulburătoare întrebare însă are parte de-un răspuns-mega-dorinţă: aş vrea io !
Acestea fiind spuse vă doresc o liniştită reîntoarcere la bibliotecă.
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
| |
comentarii la acest text
alma -
2008-09-03 |
Am constatat ca atunci cand creierul minte, o spune in alta limba, iar noi, romanii, o spunem in engleza. Cand cineva iti spune love you, in loc de teiubescul romanesc, sa stii ca te minte. Asa si atunci cand spui ca e usor a scrie versuri existentialiste. Cel mai tare in intrebari a fost Socrate. In rest, raspunsul e Nu.
Cine se mai intoarce la biblioteca?
"Şi când voi ştii" - aici e anume scris asa gresit?
Apreciez ca te-ai straduit sa scrii, chiar la misto, un text cu oarece valoare. Daca nu poetica, macar emotionala.
|
| Profetul -
2008-09-03 |
de ce la biblioteca? desi m-ai atins unde ma doare. mama lui de internet.
|
| Profetul -
2008-09-03 |
și să mai spun ceva. cel mai mult mi-a plăcut și m-a marcat a fost prima frază. dacă o țineai la nivelul acela pînă la sfîrșit mă dădeai gata.
|
| francisc -
2008-09-03 |
mi-a placut stilul. desi intrebarile sunt mai importante, nu strica si niste raspunsuri, ca cele de aici, chiar daca sunt spuse in pauza de o tigara de la biblioteca. apropo, stii de ce merg atat de multi baieti la biblioteca?
|
| bobadil -
2008-09-03 |
Vad ca n-am prea nimerit-o cu reintoarcerea a biblioteca... sau poate?... hmm
Alma, multumesc, chiar interesanta chestia cu engleza, nu m-am gandit dar acum ca o zici tu... Dar cand iti spune cineva "pa" ce inseamna oare? :-) Acolo la "stii" am scris gresit, las asa ca sa se vada. Rusine sa-mi fie! Tocmai eu.. tzz tzz tzz
Adriana, :-) ... oricum sper ca nu esti suparata pe mine ca acushi fac un botic literar la tine...
Virgile, as vrea eu s-o pot tine "la nivelul ala" asa, mai mult dar pentru chestia asta numita inspiratie n-au nascocit astia vreo Viagra mama lor de capitalisti de la Pfizer ! :-))
Dorine, multzam. Pentru mine biblioteca e de neinlocuit pentru ca wikipedia nu miroase. Nu, nu stiu poanta aia
Andu
|
|
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com