EA : Mă simt ca un bărbat, calc exact atât de apăsat ca un bărbat, şi fac sex ca un bărbat pentru care acest act e ca şi cum s-ar spăla pe dinţi dimineaţa. Am surprins o conversaţie într-un bar, între trei bărbaţi, unul le marturisea celorlalţi că nevastă-sa îl enervase atât de mult într-o zi încât seara, când a venit vremea să-şi facă datoria, a făcut-o cu ură...L-am abandonat pe marginea cealaltă a patului şi mă prefăceam că nu aud când mă chema langă el şi nu vedeam când întindea mâna să mă aducă mai aproape, l-am abandonat pe marginea patului la marginea dorinţei lui de apropiere, nu ştiu pe ce mă răzbunasem, poate pe fiindul lui de animal trăind instinctual şi egoist dar împrăştiind în jur fals şi disimulare, trăsătură specific umană, o fiinţă care respiră care doarme cu gândurile lui, departe de mine şi poate asta m-a făcut să-l abandonez în mijlocul patului gol ca apoi să mă trezesc scâncind că sunt singură, să mă plâng de vidul imens cu care mă înconjoară şi de faptul că oricât s-ar strădui şi orice ar spune nu e destul pentru că nu-mi doream decât un singur lucru, să nu fi existat nici eu nici el şi nici măcar dorinţa de somn ci un vârtej de nimic cu niciunde şi niciodată care mă sufoca şi atunci m-am gândit că nu trebuie decât să apăs cu mâinile pe pielea lui albă şi moale, în zona gâtului, să apăs mult mult până ea devine roşie şi se va termina mult mai uşor decât prin orice altă cale şi-mi era atât de simplu, de eliberator să gândesc astfel încât toată noaptea am stat cu ochii la această dorinţă nemărginită de răzbunare pe entitatea lui separată, pe somnul lui, pe răsuflarea lui şi pe viaţa acestui om căruia-i spusesem...ultima greşeală, restul erau deja satisfacţii ale nemărginitei, ale setei mele de ură pe care-o simţeam urcând de-a valma, întinzându-şi degetele ciolănoase prin creierii şi venele mele care reveneau la normal şi ale altora atârnau brusc, umblau prin mintea mea ca prin reţeaua de canalizare şi nu-mi mai doream să mor ci doar să mă arunc în veceu şi să-i las un bilet soţului meu ca după ce va urina peste amintirea mea marcându-şi un teritoriu trecut... "Nu uita să tragi apa!" şi apoi, de acolo de departe, udă şi înfrigurată, să-l rog cu cea mai tandră voce din lume: "Fă ceva să aud cum ninge!"