Pace ţie...dar biruit-au gîndul cetitoriule să dăm mărturie că e dureri di jali, vorba
moldavului, cînd saiturile de poezie trec la...pipăite. Ca şi cînd nu ne-ar mai încape
lumea lui Als Ob, noi ăştia prezumptivii, ne adunăm în diverse căsuţe de pitici din
pădure, ca să strigăm împreună diliu şi cvasipoetic că ...ESTE ! Şi, uneori, chiar este.
Ba chiar va mai fii. Un sublim halucinanto-bulversant se insinuează în aceste „blind
dates...la prima vista”. Oameni de toate condiţiile sociale, de la instalator la profesor
universitar, deraiază acolo într-un jam session live, de umanitate fără frontiere...
Copchiii ăştia devin mari poeţi sau invers, poeţii ăştia mari devin copchii. Basmele
internaute prind realitate. Orice exces, pueril în alte condiţii, e acum o bucurie
de o naturaleţe dez-ar-mantă. Excursii, focuri de tabără, flirturi, combinaţii de doi
luate cîte en, bairamuri beute pe nerăsuflate, polemici, vers şi cîntec, ehee: niabunii
cît cuprinde! Un fel de zoon poetikon scapă din lesă şi ne sfîşie tandru, ne rupe
haina de pe tine mon frere lectour...şi cibernetica devine brusc o fizică merveioasă.
Iese din intravilan şi monitoare. Vie şi nevătămată. Ca să ne ducă pe noi în ispită.
Precum în cer. Aşa şi în cuvînt. Vorba cîntecului : „ Let’s get physical...physical...
let me hear your body talk...” ...că bine le mai antrena hormonii Olivia Newton John
anilor oldies but goldies...:)
Fauna poeţească se răsfiră inevitabil, in the end. Se duce fiecare fiară în amarul ei.
La soţi, soţii, la părinţi, la puradei. Sau la mama ei de solitudine. Poartă cu ea fratele
meu gigabiţi de poze şi pozne, aşa cum îi şade bine lacrimii să zburde sub gene...:)
Şi, peste toate, timpul, acest nenorocit de învingător, e asasinul cel mai copil.
Strigătul cel mai liniştit...;)