mi s-ar părea aproape cinstit să vorbesc despre vieţile noastre ca şi cum am fi la două morţi distanţă de un oraş în care să locuim împreună
cafeaua cu gin fumul dens înţepăturile ochilor prin aerul irespirabil
de o săptămînă de zile mîinile tremură încerc să le strunesc ca pe ultimii cai neîmblînziţi
dintr-un coral nebun închid pumnul deschid închid pumnul deschid trupul nu mă ascultă nu mă mai ascultă pînă şi el vrea să mă părăsească

în fiecare dimineaţă în drum spre servici mă ciocnesc de un medic pediatru mă gîndesc oare copii noştri vor fi grăsuni ce naiba trebuie făcut cînd tuşesc ore în şir cum naiba sfîrşesc aproape tot timpul cu telefoane de la bănci pentru că nu mi-am plătit ratele subit carnea me se înmoaie îmi vine să mă aşez pe asfalt să mă prefac într-o bucată de bitum şi cineva mai înţelegător să treacă peste mine cu un compresor să mă facă una cu celelalte bucăţi de bitum care la rîndul lor au fost oameni şi la fel ca mine li s-a înmuiat carnea şi-au vrut să iasă din viaţă.

mi s-ar părea aproape cinstit să vorbesc despre o aniversare de la care lipsesc o aniversare în care se munceşte în ture de 24 de ore într-un hotel şi eu lipsesc sînt la redacţie la 567 de kilometri distanţă primesc două femei îmbrăcate în negru au venit să-mi aducă fotografia unui profesor mort nu ştiu ce să le spun ce-ar trebui să le spun dar mintea mea e la tura de 24 de ore nu sînt acolo dacă ar folosi la ceva m-aş da de trei ori peste cap m-aş transforma nici eu nu ştiu în ce poate într-o bacterie sau un virus care se răspîndeşte pe calea aerului să uit toate trenurile în care am vomat să uit toate trenurile care m-au dus oriunde numai în viaţă nu să ajung în cîteva ore la tine să-ţi intru pe gură să te îmbolnăveşti şi medicii nu-mi dea de capăt

frate-miu s-a însurat nici măcar la nunta lui n-am putut să rămîn treaz stăteam între două nemţoaice mă holbam la piercingul uneia îmi tot repetam my english suck după o vreme m-a rezemat de pereţi de fapt ei s-au desprins de clădire şi au venit să-mi ţină de urît am început să-i ling am închis ochii mi-am închipuit că fac cercuri cu limba pe coapsele tale

acesta nu este un poem e o neputinţă ascuţită ca o săgeată de darts cu ea arunc în toate neîmplinirile mele în tot ce n-am putut şi n-am fost acesta nu este un poem e o zvîcnire ca atunci cînd ţi se zbate ochiul şi-ţi spui că se va întîmpla ceva rău

mi s-ar părea cinstit să vorbesc despre vieţile noastre ca şi cum am fi la două vene distanţă unul de altul