Astăzi m-am trezit mai devreme decât în restul zilelor de vacanţă. Şi-am ieşit afară. Nu era nici cald, nici răcoare. Am vrut să prind fluturi: şi albi, şi negri, şi multicolori. Am luat paleta de muşte, şi un borcan de opt sute de grame cu filet. I-am găurit capacul. Mă uitam pe fereastra de la balcon. Vroiam să-mi măsor norocul. Aerul era străfulgerat de o groază de fluturi. Am ieşit să prind câţiva. Vreo trei, mai exact. „Asta o să fie mai uşor decât să mănânci vată pe băţ la bâlci”, mi-am zis. Eram ameţită din cauza luminii. Eu suport destul de greu căldura.Vedeam fluturi peste tot. Păcat că erau floricele albe, de câmp. După un timp a zburat unul pe langa mine. Am alergat după el şi l-am prins sub paletă. Îl lovisem uşor de teamă să nu-şi piardă polenul şi să moară. Când să-l pun în borcan, a zburat. „...unul dintr-un milion”, gândeam. Peste câteva secunde am zărit altul, mai zvăpăiat. A zburat aproape de baraca lui Nea’ Florică. El e şeful de şantier din cartierul meu. Se construiesc mereu blocuri aici. De obicei sorta plăcile de beton. Fluturele era aproape prins. Se aşezase pe o floare de câmp. O floare cu mulţi spini...şi albine. Am aşteptat să dispară albinele. Le-am lovit cu paleta. Tot aşteptând au mai apărut şi alţi fluturi. Am alergat şi după ei. Dar pe lângă Bârlad sunt mulţi câini. Mie mi-e frică de câini. Odată m-a muşcat unul de picior. Aveam vreo 5 ani. Eram la bunica la Furceni, la o prietenă Mădălina. Era foarte bogată. Câinele ei a sărit pe mine.
Am renunţat şi la fluturii aceia. M-am dus în faţa scării. Prin gradina Rodicăi zburau alţi doi. Stă la parter. Ea a platat florile. Tot ea le udă. Acei doi fluturi parcă se iubeau. Fluturam paleta prin aer, ţintind spre ei. I-am despărţit. Erau probabil foarte trişti. Pe unul dintre ei l-am prins sub paletă. L-am bagat în borcan. Cand i-am pus capacul m-am tăiat la deget. Vroiam să-l prind cu orice preţ. Dar nu-l vedeam înăuntru, aşa că am scos capacul. Statea ascuns, „al naibii fluture”. Era chiar sub capac. Şi a zburat.
Într-un final am renunţat la idee. Oricum, şi regretul e numai părere...