Simplu jurnal

Aceste text are:
Început. Bineînţeles totul trebuie să înceapă de undeva sau cu cineva.
Cuprins. Eu sînt Păsări-lăţi-lungilă sau Dexter, boy genious, îmi întind braţele şi cuprind tot pămîntul.
Sfîrşit. Nu are sfîrşit pentru că mi-am propus să trăiesc exact 763 de ani sau pînă cînd n-oi mai simţi nimic.

Kilometrul 0

Mi-e dor de treptele de la TNB unde stîăteam degeaba şi cugetam încotro s-o iau. Încotro încotro că nu cunoşteam Bucureştiul şi nici acum nu-l cunosc. Să vină punkerii să-mi ceară ţigări ori de-o bere. Prietenii mei adică. Ei nu ştiu că mi-am dorit să le iau un pet de bere să stau cu ei, să opresc lumea pe stradă, să cer bani, să am tupeul şi nepăsarea lor. Contează că eu ştiu, mai puţin contează ce ştiu alţii.
Mi-e dor de Dana şi de cerceii ei de faraon. Şi de Ştefan cu perciunii lui. Cum să le zic unor perciuni ? Tot de faraon ?Fie, nu ştiu dacă faraonii aveau perciuni, dar dacă aş întîlni un faraon l-aş scoate din sarcofag şi l-aş lua cu mine la băut la muzeu.
Ca să nu uit, taman la început, mi-e dor de Bobadil, de firma lui, pe undeva pe lîngă Gara de Nord. A propos Bobadile, cînd mai vin la tine ia şi tu ţigări mai de bărbaţi, Luchi Struchi sau Marlboro superlung, nu trompete de care fumezi acu. Cel mult cu alea poţi trece cîntăreţ într-o formaţie de jazz. Cît am la tine ? 10 milioane ? Probabil mai mult. Probabil ai crezut mai mult în mine.
Sper ca în cei 763 de ani cît voi trăi să nu dezamăgesc. Oricum, dacă ajungi sfînt ori drac am eu o impresie că îmi vei da un şut în fund de fiecare dată cînd mă culc pe-o ureche.
Ema. Cînd voi la dreapta lui Dumnezeu(şi voi fi, cu carte de muncă cu acte în regulă, pentru că nu am ucis nici o gîză la viaţa mea), am să pun o vorbă, de fapt un text întreg, pentru ea. Cînd m-a închis taică-miu în beci şi-mi zicea vin dracii să te ia cu furca, după spaima de început, mi-am propus să nu uit pe cei care mi-au făcut bine.
Bianca. Ok, o femeie frumoasă, înţepată al naibii, dar am o întrebare. De fapt, două.
De ce un bărbat trebuie să aibă mai multe scule de pescuit decît cadouri pentru fetiţa lui ? Oricum, dacă mai vrei să te ajute cineva să scoţi din boxă chestii pentru fly fishing sau aşa cea, dai un bip, acu am mobil cu lanternă. Păcat că nu am emoticoane să explic că vorbesc cu drag despre toţi.
Mi-am ispăşit pedeapsa de o lună pe h. Mi se pare normal.
Opi. Noi am început-o invers. Adică în loc să ne cunoaştem, noi am început să nu ne cunoaştem. M-a luat din Gara de Nord(e 2 lei locul pe noapte în sala de aşteptare, probabil, între timp, s-o mai fi scumpit) şi m-a ţinut la ea pentru că eram poetul Emilian Pal. Iniţial am scris petul, dar e bine şi-aşa. Adică vă vorbesc sincer şi, mai mult, încerc să populez deşertul Gobi. Nu prea îmi reuşeşte, dau legătura la Bobadil.

Despre mine

Ce credeaţi, că aţi scăpat ?
Eu sînt bine, mai nou am aflat că la noi la redacţie nu se respectă nici o indicaţie de la Academia Romînă, plus că mă taxează la fiecare virgulă lipsă. Deh, după atîta scris fără virgulă prin poeme…
Şeful mi-a citit blogul. Cam nasol, era singura chestie pe care voiam s-o ţin secret, că pînă la urmă ăsta e secretul meu, mai scriu şi eu, mai debitez tîmpenii pe care alţii nu sînt obligaţi să le suporte.
Opi s-a angajat. Dacă treceţi prin Piteşti şi vă opriţi la un hotel, lăsaţi un bacşiş mai mare. Pentru că frate-miu se însoară şi n-am idee ce să-i iau. Măcar Opi să aibă aibă bani de venit la Roman.
Îs singur acasă, beau o bere neagră, m-am plictisit de scris aşa că.
Cuprinsul(care va urma) pe ziua de azi se termină aşa :
Crezi în om, oricum n-ai nimic e pierdut. Sîntem şase miliarde.

P.s de ultim moment
Acu m-a trăsnit. Dacă o să iau apartament ANL, de unde vă scriu io acu o să fac Casa Memorială Emilian Pal

Offline
Nu v-am zis că Opi m-a iertat pentru ceea ce eu nu iert de obicei.