| |
|
| |
|
Astăzi am mâncat bureţi. Gabriela i-a găsit. Gabriela este vecina mea. Eu îi spun Gabi. Suntem prietene nedespărţite. Am fost să vedem un cuib de pasăre. Dar era gol. Şi ne era foame. Gardul de la grădina lui nenea Sandu are şarampoi. Eu am crezut că „şarampoi” e un balaur negru. Dar era doar un copac tăiat, pe care se sprijinea gardul. Şi, cel mai bun lucru, era plin de bureţi. Apoi i-am mâncat. Nu pe toţi, că erau prea mulţi şi n-am putut, dar am păstrat secretul ca să mai mâncăm şi mâine. Aveau gust ca dopul de plută, dar, de foame erau buni. Erau negricioşi, cu marginea galbenă. Am cerut apă, că ne era sete.
Odeta ne-a dat cu ruj. Eu nu ştiam ce-i rujul. Am stat un sfert de oră, aşa zicea Odeta, cu gura căscată, ca să se usuce. Odeta e sora lui Gabi. Este la şcoală. Eu nu merg la şcoală! Mama spune că voi merge la anu’.
Tanti Lenuţa ne cheamă la masă. Şi pe mine mă cheamă. Spune că am alergat destul toată ziua şi trebuie să ne fie foame. Noi nu vrem să mâncăm. Ea ne întreabă cine ne-a hrănit. Am simţit un fel de bucurie în piept când i-am spus cum am găsit bureţii.
Tanti Lenuţa s-a făcut albă la faţă şi a strigat după nenea Sandu. Ei sunt părinţii lui Gabi. Mie îmi place de ei, că-mi dau bani mari când merg cu uratul. Uneori, mă duc de două ori cu uratul. O dată ziua, o dată seara.
Mama îmi spune că aşa ceva e ruşinos. Ei nu mi-au zis nimic. Mi-au dat bani şi cozonac. Şi mama a făcut cozonac. Mama face mereu cozonac şi plăcinte. Numai plăcinta cu cartofi nu-mi place.
Tanti Lenuţa mă întreabă dacă mama e acasă. Mama e mereu acasă. Aşa stau mamele, acasă! Ne ia de mână şi ne trage după ea. Oare de ce-i supărată? În poartă, dă cu ochii de mama. Am văzut că vorbeau tare şi se mirau, parcă venise apa mare. Când plouă mult vine apa mare şi ia casele oamenilor. Noi facem vaporaşe de hârtie şi le punem în bălţi. Apa mare nu ajunge la casa noastră. Noi stăm pe deal.
Mama strigă după un vecin, să-i aducă vaca din cireadă. Cireada sunt vacile care pasc pe islaz. Un văcar le păzeşte cu o ghioagă. Am pus şi eu mâna pe ea. E făcută din lemn tare şi cu ea se bat vacile. Pe vaca mea nu o bate nimeni, că se supără tata. Tata nu bate niciodată animalele.
Mama pregăteşte un lăptar. Lăptarul e din lut şi ni l-a dat de pomană mătuşa Adela, la Moşii de iarnă. Cum intră vaca pe poartă, în mijlocul ogrăzii, mama îi spală ugerul şi mulge un pic de lapte. Vaca se apără de muşte cu coada. Apoi fuge spre grajd, unde este viţeluşul ei. E o vacă mai mică şi foarte jucăuşă. Am botezat-o Vereana, pentru că s-a născut vineri. Noi alergăm de colo, colo, bucuroase. Tanti Lenuţa ne întinde lăptarul, plin pe jumătate, şi ne spune să bem. Aş vrea să-i spun că nu-mi trebuie, dar glasul ei e foarte rece. Beau cu înghiţituri mari, lapte cald. Şi Gabi face la fel. Am crezut că va bea toată lumea. Că e un fel de joc. Dar numai noi două am avut parte de asta.
Până seara nu am mai ieşit din curte. Părinţii lui Gabi au stat la noi şi au vorbit cu părinţii mei. Ne întrebau mereu câte ceva. După câteva ore, noi tot alergam vesele şi părinţii noştri şi-au făcut cruce. I-au mulţumit lui Dumnezeu. Mereu îi mulţumesc lui Dumezeu pentru ceva.
A doua zi, nenea Sandu ne-a luat cu el şi a tăiat şarampoiul. A aruncat toţi bureţii de pe el şi ne-a spus că murim dacă mai mâncăm aşa ceva.
Mie îmi pare rău, că erau mai buni decât plăcinta cu cartofi
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
| |
comentarii la acest text

| cailean -
2008-06-10 |
Nostim şi bine scris. Convingătoare "împieliţarea" în rolul fetiţei: propoziţii scurte cum vorbesc copiii, candoare şi nevinovăţie, descoperiri mirate. Toată lumea este a lor. Cu bureţi cu tot.
|
| Profetul -
2008-06-10 |
Mie mi-a placut expresia asta "şarampoi". Vezi că ai o greşeală gramaticală în propoziţia a noua. Mi-ar fi plăcut să văd şi mai multă expresivitate şi mai ales evitarea pronumelor personale. De exemplu propoziţia trei ar fi putut fi "Gabriela este vecina mea.", chiar cu preţul unei aparente redundanţe.
Sau, în locul lui "Ei sunt părinţii lui Gabi." aş fi spus "Tanti Lenuţa şi nenea Sandu sînt părinţii lui Gabi."
Ideea este că este foarte plauzibil ca un copil să vorbească aşa cum ai scris tu aici dar în momentul cînd scrii asta, adică o pui în formă scrisă, pentru a transmite aceeaşi expresivitate e de preferat să eviţi "prescurtările" exprimării verbale care mai degrabă trădează neglijenţă decît inedit. Părerea mea...
|
| tincuta -
2008-06-11 |
Mulţumesc de lectură şi de comentarii!
Călin, "împieliţata " cred că avea un înger păzitor foarte bun!
Virgil, am modificat, mulţumesc pentru sugestii.
Uneori, sau de cele mai multe ori, copiii vorbesc incorect.
Am încercat să redau limbajul lor, cu ritm sacadat şi fără înflorituri.
Bucuroasă, vă mai aştept!
tincuţa
|
yester -
2008-06-12 |
...trebuie să recunosc şi faptul că am zâmbit cu poftă citind. iar acum când textul este şlefuit, pot să spun că îmi place, de la inventio până la elocutio, e viu şi cum spunea Călin, nostim. apreciez şi modul cum introduci personajele, exact ca o temeinică năzdrăvană naivă. pentru calităţile epice dar şi pentru talentul ce este evident, las un semn. a... suntem pe aceeaşi pagină în "Plumb", însă acolo nu se pot pune peniţe:).felicitări Tincuţa!
cu gânduri bune,
paul
te superi dacă preiau "şarampoi" şi îl ciumpalacesc?:)
|
| tincuta -
2008-06-13 |
Paul, mulţumesc de vizită şi peniţă.
"Şarampoi" face parte dintr-o listă de cuvinte ce mi se păreau foarte haioase, în copilărie.
Dacă textul te-a făcut să zâmbeşti, e ca şi cum aş fi câştigat la loto! (n-am câştigat)
Nu am apucat să văd revista Plumb, dar mă bucur că eşti şi acolo!
Te mai aştept,
tincuţa
|

|
|
|