8. la suprafaţă se produc explozii care aruncă aşchii fierbinţi şi particule încărcate electric care, odată ajunse în apropierea ta sunt capturate de câmpul magnetic al genunchilor tăi şi încep să se învârtă în spirale strânse în jurul coapselor, pântecului şi gâtului tău. în sfârşit, ele intră în gura ta şi, întâlnind acolo molecule de apă grea care mă susţin cu argumente astronomice, produc ceea ce se mai numeşte auroră sau dragoste neînchipuit de albă


7.simţi?
ne dezlipim umăr de umăr şi vor ieşi pinguinii, şontâc-şontâc, în principiu, ultimul fiind cel mai inteligent şi inconfundabil de fermecător (poţi să-l păstrezi) din toate părţile putem strânge sul bulgării de zăpadă argintie, aşa se spune, şi câmpul foarte întins, neted, piatra aia portocalie (da, aceea), creasta asta fără culoare şi muntele de-acolo, aşează-l dincolo, dă-mi un sărut acum


6. pentru că practicam schiul încă de acum 4000 de ani şi mă îndrăgostisem nebuneşte de tine, când, de la prima atingere a epidermei noastre am simţit eu (cred că şi tu) pulsând în tine un soare mare, am combinat această deplasare spre roşu cu săriturile imprevizibile ale undei infinitezimală şi indisciplinată, aş putea spune, pentru că, după cum vezi, mă repet, toate ascultau de bătaia singurei tale mâini rămasă liberă. câţiva ani mai târziu, când străbătusem jumătatea distanţei dintre gambă şi tibie, în acelaşi timp şi sub acelaşi raport jumătatea acestei jumătăţi, care, între acelaşi timp, se înjumătăţise impardonabil, am înţeles că, pentru noi, o locomotivă care ar putea trece (în viitor) pe aici ar putea intra, din ecran în burţile noastre pline cu zăpadă, din simplul motiv că (nu-i aşa?) suntem nemuritori


5. puţini sunt oamenii care se iubesc ca noi şi au inversat polii magnetici ai planetei, care creşte în tine în acord cu universul (care sunt), - aţi observat faptul că mă folosesc de aceste paranteze pentru a crea un anume langage al frazei şi un plus de tandreţe-, ultimele măsurători indicând în mod clar şi distinct o mişcare continuă a miezului metalic lichid, pentru a se putea răci şi provoca moartea termică a universului, ddcă acesta nu se opune prin exercitarea liberului arbitru fiind înzestrat de mama natură cu miliarde de busole, accesate cu un simplu click, prin simpla pierdere din vedere al simţului realităţii virtuale sau al pârtiei


4. deşi nu suntem singurii exploratori ai acestei întinderi, căreia i-am putea spune spinarea lui dumnezeu şi care este, la propriu, spinarea lui, el sau ea mărindu-se exponenţial în toate lumile posibile, ca un fel de val sub val sau, dacă mai vrem, ca un ce multmaiadânc şi multmaiînalt. fiecare planetă şi fiecare galaxie (le-aş putea număra pe degete) care răsar sub geana ta suferă o modificare, uneori, atât de puternică încât, în urma râsului tău pe care îl ador, se curbează, luând formele tale, ceea ce, în anume locuri, aş putea spune că sunt cam îndrăzneţe, mai ales dacă foloseşti un Hubble sau imaginaţia. nu cred că trebuie să specific faptul delasineînţeles că toate coloniile, quasarii, supernovele şi misiunile spaţiale declarate dispărute sunt cuprinse de o mare beatitudine rotindu-se ca-ntr-un vis în jurul tău


3. aici sunt foarte multe aisberguri cu pereţii sticloşi prin care ne privesc amibe, peşti de aur, balauri-fluturi, balene albastre, inorogi, cămile, păsări cântătoare, gorile, omuşori, îngeri albi şi îngeri moi, infinite coloane şi un tron pregătit pentru un rege care păşeşte atent lângă tine, se înclină spre tine, arată cu degetul un corn cu ciocolată fierbinte, te strânge în el, îi vezi cum intră în baie, lepădându-şi veşmintele de aur pe lespezile de aur? îţi mai simţi picioarele? se mişcă?


2. vorbeşte-mi neîncetat, o, brancandier puternic, ar trebui să fim deja la adăpost....am urmărit steaua


1. înnoptăm aici, mâine ieşim la suprafaţă