nenea mă ajuţi? copilul stă încurcat în mijlocul străzii. oamenii trec pe lîngă el ca bagajele pe banda rulantă din aeroport. i s-au desfăcut şireturile nu ştie să le înoade îi e frică să nu se împiedice.
buclă apoi nod buclă apoi nod îi arăt. oare cine m-a învăţat asta pe mine. tata sau omul cu laptele care îl aducea pe tata beat mort şi plin de scaieţi de ziceai că-i păpuşă de cîlţi.
buclă apoi nod buclă apoi nod. mîinile tatălui tremurau ca nişte copaci din care muşca drjuba.

mă uit la cer şi cerul mi se pare o fabrică de confecţii.
sau un iaht de lux.

fă proasto ai să vezi tu că o să am noroc la bani şi-o să-ţi pară rău. nebunul se ceartă cu treptele fîntînii arteziene bolboroseşte ca un izvor cu apă termală. mă dai afară din casă ai ? undeva în creierul lui nevasta îi scoate bagajele pe hol. nebunul se apleacă apucă nişte sacoşe imaginare apoi se îndepărtează. ai să vezi tu. ai să vezi tu.

probabil dormi eu încep să uit şi asta mă înfurie. mirosul de ojă. felul în care muşcai lobul urechii. yala pe care n-am ştiut s-o încui niciodată. orezul ars. iau aerul îl răsucesc ca pe un cearşaf închipui un garou aplicat peste artere. trebuie să opresc uitarea. oamenii nu mai există dacă nu te leagă nimic de ei.

femeia merge şchiopătînd aproape că îşi pierde oasele pe drum. la fiecare pas mandibula tresare ca o jucărie mecanică îi auzi dinţii lovindu-se unii de alţii de parcă ar mesteca aerul.

în oraş a năvălit febra părcărilor. peste tot se nivelează pămîntul morţii sunt îngropaţi mai adînc.
unde se duc oamenii pe care îi uiţi.
în splină. gîndul ăsta mă sperie.
ca în generală cînd bogdan a căzut de pe bătătorul de covoare şi-a rupt splina. toţi spuneau că n-o mai duce mult pentru că celulele moarte nu mai au un loc al lor.

şi astăzi al tău. a aparţine dă o dependeţă incurabilă. un speed ball care te rupe complet de realitate pînă-ntr-o zi cînd mori înecat cu propria vomă. sau absenţă spune-i cum vrei.