a mai trecut o noapte de reverie cu dadajazz. m-am ridicat din fotoliul delirurilor mele nocturne, m-am apropiat de fereastra larg deschisă și-am inspirat îndelung răsăritul. roșiatic. călduț răcorit de-un vînticel plăcut. de la est... estul pasiunilor profunde.
după imnul de stat, radiodada anunță ziua harms. azi e interzis orice cuvînt în afară de tiuk!.
spre amiază m-am îmbrăcat (eram dezbrăcat) și-am ieșit desculț pe-ale noastre crudverzi străzi. cum hălăduiam pe ulițele din dadagrad, am dat de branko.
- tiuk!
- tiuk!
cum nu puteam spune mai mult, am continuat conversația în gînd, de-am aflat de execuțiile ce vor avea loc în piața centrală. cum nu puteam rata așa ceva, ne-am îndreptat întracolo. cum sînt cam mic de statură, n-am văzut mare lucru, însă am apucat să înfulec niște mici cu o bere blondă ca aripile fructului oprit, să afișez un zîmbet larg-aproape-circular și să mă odihnesc cu mîna pe burtică (paradoxal, n-am burtică; dar să nu te pierd în detalii irelevante). din gînd în gînd, a răzbătut pîn' la timpanele mele ce tocmai se delectau cu un concert improvizat de dadagrohăit cvasifuturisticobarbar (în lipsa cuvintelor...) vestea cum că cei executați ar fi vorbit azi și altceva în afară de tiuk!. ioi! ba mai mult, ar fi făcut-o chiar în timp ce toate difuzoarele difuzau imnul-rugăciune. ba mai mult, au înjurat de dumnezei, au borît, purtau uniformă soldățească, erau din vest și se numeau tustrei august (!), pretindeau respect și supunere în vederea tulburării dezordinii publice - și acum țin'-te bine privitorule - în virtutea necesității unei logici. de (una, două, trei, patru, cinci, șase, șapte, opt) nouă (!) ori blasfemie. după cum prevede punctul opșpe al constituției, au fost transformați în mumii iar gura lor (căci toți trei aveau o gură) a fost condamnată să rostească imnul-incantație pînă la sfîrșitul lumii (ăsteia). dar lumea vorbește mult... poate că nu s-a întîmplat nimic, decît i-o fi fost ras părul din față unuia cu fruntea îngustă.
vînticelul de seară aduce miresme și miasme din apus ce ne opresc pentru o clipă din tiukăit și ne fac nostalgici. un apus la fel de roșu ca răsăritul, la urma urmei. un zîmbet larg-aproape-circular pe o boltă semiinfinită. fiori plăcuți începură să mă treacă cînd am simțit sub tălpi firicelele înrourate ale ierbii, reci, sfioase, dar dornice ca o fată mare. mi s-a scurs un picuruș de rouă pe obraz, am privit spre cei ce sînt (și-ntotdeauna au fost) și-am plecat spre casă, în zbor, prea obosit să mă mai tîrîi.
din fotoliul meu destul de incomod încît să n-adorm, destul de comod încît să visez, privesc cu ochii închiși luna, cufundat în letargia nr. 7508. difuzorul difuzează dadajazz.
nu puțini au plecat în expediții periculoase spre dadajok, acest eldorado al boemilor de pretutindeni. nu-ți pot spune decît că dadajok e undeva în est, undeva în balcani...

(iași, 17 aprilie 2008)

cîteva precizări:
*Dada Jok - stat imaginat de avangardistul sîrb Branko Ve Poljanski; deasemenea, numele unei reviste scoase de el la Zagreb în 1922, cînd a elaborat și constituția statului Dada Jok
**Dada Jazz a fost și o revistă scoasă de Dragan Aleksić în 1922 la Zagreb
***7508 - nr. de zile/nopți de la nașterea mea