Bianca Goean -- Cause You Had a Bad Day -- proza

"Where is the moment we needed the most
You kick up the leaves and the magic is lost
They tell me your blue skies fade to grey
They tell me your passion's gone away
And I don't need no carryin' on

You stand in the line just to hit a new low
You're faking a smile with the coffee to go
You tell me your life's been way off line
You're falling to pieces every time
And I don't need no carryin' on

Cause you had a bad day..."

(Daniel Powter - Bad day http://www.danielpowter.com/)

E o zi bună astăzi. Desigur. Chestia asta este însă atât de relativă încât piticul acela, care apare de exemplu când mă săruţi, şi-mi spune cu nonşalanţă că de fapt este prea cald şi nici unul dintre noi nu are chef de asta, dar ne prefacem cu succes, piticul acela, spuneam, sare imediat: Haaa, o zi bună de pus roşii? Nu, desigur că nu, şi-l ignor în secunda doi, concentrată fiind să-ţi arăt cât sunt de deşteaptă, frumoasă şi romantică, în proporţii bine dozate, neexagerate, într-un răspuns nu prea lung, nu prea scurt, la mail.

Atunci poate pentru sărit cu paraşuta?! Iar? Nu te-ai potolit? E o zi bună şi gata, are dreptate, să nu o stricăm. Dar desigur că te poţi duce tu să sari cu şi fără ce vrei tu. Spare me!

Mnooo... piticul e pitic, şi mai ales că-i al meu: Atunci e o zi bună pentru a face dragoste!

Mă uit la el (vorba vine, doar nu credeţi că văd pitici!) şi mă întreb dacă nu cumva e chiar mai zbanghiu decât mine. Apoi mă prind: îşi bate joc de mine. Măi cerebralule, lasă-mă cu dulcegăriile, că sunt în timpul lucrului.

Râde înfundat Da, dar te strădui să nu-l superi şi să-i arăţi că dintre hârţoage gândul îţi fuge tot la el!

Uneori am impresia că piticul acesta mă depăşeşte. Desigur, tonul meu se schimbă imediat şi în e-mail, devin mai sobră, balanţa se înclină, simt brusc nevoia să mă spăl pe mâini de ceva lipicios. Dar nu-i răspund.

E o zi bună de alergat după baaaaaaani! Now you're talking! Dacă mă gândesc la asta, sigur că nu mai am senzaţia asta de zi-târâtoare.

A tăcut. M-a văzut că mi-am îndreptat coloana şi că încep să fac pe şmechera, deturnând discuţia, aşa că sper că s-a potolit. La urma urmelor, nu apare decât când am tendinţa de a mă prosti şi-ncep să mă uit la roz fără a mai avea senzaţia de vomă.

Şi dintr-o dată, machiavelic cum ar fi trebuit să îmi aduc aminte că este, mă loveşte din plin:

E o zi bună de murit. E o zi bună pentru a te despărţi de amant. E o zi bună, la urma urmelor. Important este să îţi dai seama cu precizie pentru ce!

Aş vrea să-l întreb cu cine l-a făcut mă-sa de-i aşa deştept, dar ar fi o întrebare atât de retorică încât aş ameţi. În clipa următoare deschid gura să-l înjur. Şi asta devine la fel de complicat, având în vedere scurtul şi timidul meu repertoriu în materie. Toate manevrele astea îmi dau timp de gândit. Bună de murit zici. De fapt, se spune că oricare zi e la fel de bună ca alta pentru chestia asta. Ai vrut tu să spui ceva mai deştept aici, şi eu nu mă prind. A doua parte mă îngrijorează însă...

Poate că ai dreptate, ziua aceasta ar fi o zi bună pentru a începe să mori.

Amant?! Care amant?!

Am uitat să vă spun, piticul ăsta uneori o ia razna rău de tot, cred că mai umblă şi prin alte părţi şi ne mai confundă.