Simion are capacul lui de canal, în parcul din faţa Gării de Nord, pe aleea principală. Locuieşte central, cum s-ar spune. Capacul e unul cu ştaif, din fontă, cu înscrisuri emboss - Uzinele Comunale Bucureşti, 1929. Unii au aplecare către capacele astea noi, cu marcajul – sînt beton!nu mă fura - dar Simion îndrăgeşte fierul, are o rezonanţă aparte.
Noaptea, cînd pune capul jos, îşi aude inima, poc poc poc !, parcă Domnul îi bate caiele de argint în tîmple, să nu i se tocească simţurile.
În răstimpuri, tresare în somn, conducta de canalizare de sub el se dilată de prea multă dragoste amestecată cu tampax-uri, prezervative şi anticoncepţionale. Dinspre hotelul Ibis, dragoste învolburată şi scurtă ca behăitul unui miel cînd paşte prima oară iarbă crudă; dragoste cu miros de secretară cu picioarele lungi cît lumînările de cununie, dinspre Palatul CFR; şi dragoste cu iz de rîntaş de la blocurile de lîngă piaţa Matache. O bolboroseală graţioasă – ah man! şampanie pentru toată lumea – ce se duce pe Dîmboviţa la vale.
Uneori i se năzare că îngerii trec planat pe deasupra lui şi se opresc la picioarele Calincăi, trei capace de canal mai încolo; însă nu sînt decît porumbeii care nu au somn, ciugulesc resturi de covrigi şi se împerechează în zbor. Încă nu i-a dat biletul cu mesajul: cînd o sa am bani calinca dragostea mea curată/o săţi cumpăr rochie din hîrtie cerată. Chestia asta cu hîrtia cerată era într-o revistă găsită de Simion într-un coş de gunoi. Lui i s-a părut că dă bine; Calinca e fată sensibilă, cu strungăreaţă, o tăietură de briceag pe obrazul drept şi cu blugi de la IDM, nu de căpătat.
Alteori parcă vine aşa o apă mare pe sub pămînt şi-l duce în adîncuri – ia Simioane cît poţi tu să-ţi drămuieşti respiraţia? E însă rapidul de trei care trage la linia unu, plin cu lehuze.
Dimineaţa îl găseşte întins pe burtă, peste capacul lui de fontă. Un soldat aruncat peste o grenadă, intr-un gest disperat de a-şi salva camarazii. De sus, parcă îl strigă mumă-sa – Simioane dacă vezi o lumină mare ieşindu-ţi prin carne, nu te speria mamă, e doar umbra ta de copil uitată în tine.