Pe a lu Nistor l-au halit lupii. L-a găsit în pădure o ţigancă ieşită să culeagă bureţi. A dat de două ori cu piciorul în el să vadă de mai suflă a stuchit în sîn şi-a dat fuga în sat să anunţe veterinarul. Atîta a dus-o capul. Veterinarul a anunţat şeful de post şeful de post a anunţat oraşul în două ore au venit criminaliştii să recolteze probe.
Plouase şi a lu Nistor mirosea a pămînt reavăn. Jumate din el că din ailaltă jumate se scurgeau în pămînt firişoare de sînge ca nişte rădăcini.
Nu-mi era scîrbă deloc mă tot foiam cu aparatul foto la gît încercam să găsesc o poziţie. Doi ţărani mi se tot băgau în cadru unu din ei s-a trezit: bă iaca a lu nistor nu mai tre să se teamă de trăsnet acu are împămîntare.

Zilele de Crăciun la ziar sunt ca şi cum ai tăia porcul. Cel puţin dacă eşti pe spital ori pe poliţie.
După zile întregi în care te întorceai doar cu un bătut ori un beţiv fugit din spital în sfîrşit simţi că se deschid cerurile şi pentru tine. Înjunghiaţi intoxicaţi come alcoolice cu duiumu morţi în cîmp morţi în canal morţi pe unde a apucat fiecare. Drumul de la spital spre redacţie era cel mai plăcut. Nu te puteai sătura să-ţi imaginezi admiraţia colegilor în urechi sunau o mie de feluri în care ţi se mulţumea că ai tolba plină plus două-trei de prima pagină. Dacă era deschidere dublă prima pagină era a ta. Dacă poza era reuşită se făcea o singură deschidere cu o poză mare eventual o gură căscată sau mai ştiu eu ce. Lumea era în toane bune aveai mai multe şanse să împrumuţi un bon de masă de la colegii de la radio că la ziar încă nu se făcuse comandă.

Cînd nu ai ce scrie cei mai buni prieteni ai tăi sunt reclamagiii de profesie.
Elena era proaspătă patroancă de stand şi proaspătă soacră mare. Pentru că la coafor nu s-a respectat programarea şi fiică-sa a trebuit să decaleze ora de la Starea Civilă a făcut reclamaţii pe unde-a apucat. După două zile m-a îndrăgit. După trei luni cînd a venit raportul OPC-ului, DSV-ului, Primăriei, Oficiului Prefectural, Prefecturii, Gărzii Finaciare, ITM-ului, IPM-ului, m-a trimis în origini. Toţi erau corupţi. Oricum fiică-sa era la fel de slută, cu sau fără reclamaţii.

Pentru două lucruri am rămas în istoria ziarului.
Unu. Primarul s-a enervat pe un articol în care vizam primăria a venit în redacţie a răsturnat masa a făcut spume s-a făcut că dă telefon unor racheţi apoi m-a ameninţat că mă spune lu mama.
Doi. Venise una în şcoala de presă. Divorţase şi bărbat-su scrisese la Din dragoste redacţia aştepta să intre Mircea Radu în sediu.
Aveam de furcă cu o patroancă despre care scrisesem că vinde ouă expirate conform raportului DSV. Femeia venise cu sacoşa plină de ouă să-mi arate că nu e adevărat. După jumate de oră s-a enervat a scos o farfurie şi a spart două ouă în faţa mea să-mi arate ce proaspete sunt. În faţa mea şi a lui Mircea Radu care intrase în sediu şi transmitea în direct.

Ar mai fi şi al treilea lucru. Patroanca aia cu nunta a făcut reclamaţie şi împotriva restaurantului unde a organizat petrecerea odorului pe motiv că angajaţii au tras-o în piept la gramajul fripturii.
Trei luni de zile cît a venit la ziar a umblat cu corpul delict adică o pulpă de pui în geantă.