| |
|
| |
|
Tărăbuţă s-a sinucis cu dentocalmin. Au crezut că doarme.
Capul stătea pe masă restul corpului pe un scaun cu tapiţeria roasă. Līngă cap o sticlă de komando. Pe Tărăbuţă nu-l dureau dinţii nici măcar nu-i crescuse vreo măsea de minte.
Au vorbit despre el mult timp. L-au curăţat i-au pus pantofi noi şi l-au agăţat de bar. Venea cīte unu: komando pentru Tărăbuţă. Pīnă şi ăia care nu-l cunoşteau au vorbit. Dădea bine să ai un prieten mort. Bine nu neapărat prieten dar făcea mult că au auzit de Tărăbuţă.
Tărăbuţă nu s-a sinchisit şi-a văzut mai departe de moartea lui. Īşi lăsase la uşă pantofii. De fapt pantofii lu mă-sa pe care īi purta de vreun an că n-avea ce să-ncalţe. Vara era mai simplu vara umbla īn şlapi. Aşa umblau toţi studenţii de la filosofie zicea el.
Nea Fănică a fost un sudor grozav. Pīnă şi ăia care nu-l cunoşteau se adunau la bufetul lu Bostan şi vorbeau de el. Era ăl mai a dracu sudor din laminorul de şaişpe ţoli pīnă-ntr-o zi. A venit afumat la fabrică cum necum paznicii l-au lăsat să intre deşi aveau instrucţiuni clare că toţi afumaţii nu au voie īn laminor. A īncurcat tuburile pe care le folosea la sudură. L-au dus la spital pe dreapta i-au tăiat-o de la īncheietură iar la stīnga din cinci degete i-au rămas cinci bonturi.
Acuma apucă paharul cu ambele cioturi dă noroc la fel. S-a făcut bas cīnd īl mănīncă bonturile se duce la cor să scape de mīncărime.
De multe ori mă năpădea curiozitatea şi īmpungeam morţii cu degetul să văd cum e carnea lor tare sau moale. Mirosul de parafină īmi făcea bine măcar nu mai trăsnea a transpiraţie şi pişat. Tocmai de aia cīnd se vorbea de spital īn redacţie toţi se făceau că plouă. Mai era o poveste cu una care a fost īnaintea mea. Cică s-a dus īntr-un sat unde se descoperise o īnecată īntr-o fīntīnă. După ce au scos-o poliţaii şi-au vărsat maţele ea a īnceput să mănīnce pere.
Cu morţii m-am descurcat tot timpul. Adică totul venea din inerţie. Mai greu era să pui reportofonul īn gura rudelor şi să le īntrebi ce simt. Am rīs cu lacrimi īntr-o zi. Era iarnă şi Ortopedia era plină de mīini şi picioare rupte pe gheaţă. O colegă de-a mea reporter la tv s-a apropiat de o bătrīnică agăţată de o radiografie. V-aţi rupt braţul? Da mămucă. Şi ce-aţi simţit?
Eh, aşa o pīrīitură. Şi ce-aţi făcut? Am făcut aşa auuu.
Cel mai bine īnţelegi cīt de importanţi sunt morţii duminica. Direcţia Agricolă e īnchisă. DSP-ul īnchis şi el. CAS-ul idem. Primăria idem. Bate vīntul prin instituţii şi toţi se bazează pe tine. Ziarul e īn curu gol ştiri de doi lei nimic de prima pagină. Oricum lunea e zi cu tiraj mic dar toţi se bazează pe tine şi pe colegul de pe poliţie. Cum necum tre să faci rost de un mort sau măcar o jumate. Lunea pe nimeni nu interesează că cineva e fericit. Lunea e zi de supravieţuire. Lunea toţi vor să se bucure că a murit altul īn locul lor.
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
| |
comentarii la acest text
Sancho Panza -
2008-01-16 |
Emil, de mult voiam sa-ti spun ca esti unul din autorii pe care-i citesc pe unde apuc, (aici si aiurea, dar sa nu dam nume...) preferand sa tac. Asta, fiindca nu posed veleitati de critic iar a spune ca textele tale lasa in urma lor o reverberatie, ramanand si dupa ce dai clikc pe alt titlu, si dupa ce te desprinzi de calculator, si dupa ce intri in baia de fapte insipide ale zilei, poate parea usor infantil. Ei bine, de data asta imi asum riscul.
Cred ca as putea face o selectie de ziceri inspirate din scrierile tale.
Ca, de pilda, finalul acesta:
"Lunea pe nimeni nu interesează că cineva e fericit. Lunea e zi de supravieţuire. Lunea toţi vor să se bucure că a murit altul īn locul lor."
ce sa spun? bine ca scrii!
pun o penita.
Adriana
|
|
|