Tărăbuţă s-a sinucis cu dentocalmin. Au crezut că doarme.
Capul stătea pe masă restul corpului pe un scaun cu tapiţeria roasă. Lîngă cap o sticlă de komando. Pe Tărăbuţă nu-l dureau dinţii nici măcar nu-i crescuse vreo măsea de minte.
Au vorbit despre el mult timp. L-au curăţat i-au pus pantofi noi şi l-au agăţat de bar. Venea cîte unu: komando pentru Tărăbuţă. Pînă şi ăia care nu-l cunoşteau au vorbit. Dădea bine să ai un prieten mort. Bine nu neapărat prieten dar făcea mult că au auzit de Tărăbuţă.
Tărăbuţă nu s-a sinchisit şi-a văzut mai departe de moartea lui. Îşi lăsase la uşă pantofii. De fapt pantofii lu mă-sa pe care îi purta de vreun an că n-avea ce să-ncalţe. Vara era mai simplu vara umbla în şlapi. Aşa umblau toţi studenţii de la filosofie zicea el.

Nea Fănică a fost un sudor grozav. Pînă şi ăia care nu-l cunoşteau se adunau la bufetul lu Bostan şi vorbeau de el. Era ăl mai a dracu sudor din laminorul de şaişpe ţoli pînă-ntr-o zi. A venit afumat la fabrică cum necum paznicii l-au lăsat să intre deşi aveau instrucţiuni clare că toţi afumaţii nu au voie în laminor. A încurcat tuburile pe care le folosea la sudură. L-au dus la spital pe dreapta i-au tăiat-o de la încheietură iar la stînga din cinci degete i-au rămas cinci bonturi.
Acuma apucă paharul cu ambele cioturi dă noroc la fel. S-a făcut bas cînd îl mănîncă bonturile se duce la cor să scape de mîncărime.

De multe ori mă năpădea curiozitatea şi împungeam morţii cu degetul să văd cum e carnea lor tare sau moale. Mirosul de parafină îmi făcea bine măcar nu mai trăsnea a transpiraţie şi pişat. Tocmai de aia cînd se vorbea de spital în redacţie toţi se făceau că plouă. Mai era o poveste cu una care a fost înaintea mea. Cică s-a dus într-un sat unde se descoperise o înecată într-o fîntînă. După ce au scos-o poliţaii şi-au vărsat maţele ea a început să mănînce pere.

Cu morţii m-am descurcat tot timpul. Adică totul venea din inerţie. Mai greu era să pui reportofonul în gura rudelor şi să le întrebi ce simt. Am rîs cu lacrimi într-o zi. Era iarnă şi Ortopedia era plină de mîini şi picioare rupte pe gheaţă. O colegă de-a mea reporter la tv s-a apropiat de o bătrînică agăţată de o radiografie. V-aţi rupt braţul? Da mămucă. Şi ce-aţi simţit?
Eh, aşa o pîrîitură. Şi ce-aţi făcut? Am făcut aşa auuu.

Cel mai bine înţelegi cît de importanţi sunt morţii duminica. Direcţia Agricolă e închisă. DSP-ul închis şi el. CAS-ul idem. Primăria idem. Bate vîntul prin instituţii şi toţi se bazează pe tine. Ziarul e în curu gol ştiri de doi lei nimic de prima pagină. Oricum lunea e zi cu tiraj mic dar toţi se bazează pe tine şi pe colegul de pe poliţie. Cum necum tre să faci rost de un mort sau măcar o jumate. Lunea pe nimeni nu interesează că cineva e fericit. Lunea e zi de supravieţuire. Lunea toţi vor să se bucure că a murit altul în locul lor.