*
Există şi ȋn cultură, ca şi ȋn viaţa de toate zilele, crime „normale” – dacă o crimă se poate numi „normală” - şi crime, nu neapărat fizice, intrinsec ironice; „ironie a soartei” se spune. Uneori, din prea mult entuziasm şi ataşament faţă de o idee, aceasta poate fi ucisă.

*

"Cosmosul" elen care cuprinde "Lumea Ideilor" şi "Peştera" ("UNU" = DIVINITATEA, rămânând în afara "Cosmosului") va deveni, ulterior, în traducere latină "Univers" (unic); iar existenţa "cosmică" - existenţă "universală"; tăind astfel polisemantismul "cosmicului", reducându-l, pur şi simplu, la un univers unic, i.e. la o nouă "Peşteră".

*
Pentru orice teorie matematică, oricȃt de sofisticată şi subtilă, trebuie să se demonstreze, pentru a fi validată din punct de vedere logic, că axiomele sale se reduc la cele ale aritmeticii. Dar axiomele aritmeticii sunt ireductibile. Martematica este clădită pe nisip! Filosofia ȋn schimb are la bază o certitudine fundamentală : ‘ trebuie să te ȋndoieşti de orice !’

*

Omul "post-uman" printr-o o noua "alchimie" (perversă) va obţine aurul "pur" (si simplu) al "nemuririi" de-a dreptul "artificiale" (prin tot soiul de manipulări: genetice, informatice, microelectronice, nanotehnologice, etc.). Dar nu contează, NEMURIRE să fie! Şi să vezi atunci ce mai plictiseală! Va trebui, din nou, să inventeze Divinitatea. Pentru că se va plictisi de moarte doar cu el însuşi. Cum, tot aşa, se pare, s-a plictisit si Divinitatea în singurătatea ei (astrala) şi s-a "gândit" sa ne inventeze pe noi.

*

O definiţie a "inteligenţei" spune: 'Un tip inteligent caută să se pună în locul interlocutorului pentru a-l înţelege, revine apoi la propriul punct de vedere şi, în fine, se detaşează de ambele pentru a putea gândi liber'. Jocul ăsta se poate aplica şi atunci când încercăm să înţelegem două contexte culturale extrem de diferite, dintr-unul făcând şi noi parte. In fond, orice tradiţie culturală, care cuprinde: religie, filosofie, artă, ştiinţă, societate… te condiţionează, manevrându-te (şi ăsta e cel mai afurisit tip de "manipulare"). Teoria, ca teoria - practica ne omoară. Dar, tot teoretic vorbind: în momentul în care chiar ai reuşit să te detaşezi de ambele puncte de vedere pentru a "gândi liber", nu cumva ajungi la cea mai perversă manipulare: "auto-manipularea" ? Dar totuşi, tot teoretic, parcă e preferabil să te "manipulezi" singur decât s-o facă alţii.

*

Un bun profesor este cel care ȋi ȋnvaţă perfect pe alţii ceea ce el nu ştie. Ceea ce este echivalent cu a spune că un bun profesor ȋi ȋnvaţă perfect pe alţii ceea ce el (ştie că) nu ştie. Dar ȋn al doilea caz ironia ȋşi pierde din farmec.

*

Asemenea prostii pe care le-am scris sunt vecine cu geniul. O inteligenţă inferioară n-ar fi fost capabilă de-aşa ceva...