Valorificând la maximum societatea de tip mozaic, Paulo Coelho reuşeşte să le ofere cititorilor poveşti fascinante, adevărate mituri moderne. Ne întoarcem la autorul brazilian din dorinţa de a afla mai mult, din dorinţa de a descoperi o lume care se află chiar în noi. Romanele semnate de Coelho îi ajută pe oameni să se descopere, să se regăsească. Dovedindu-se un bun cunoscător al psihologiei umane, scriitorul analizează problemele fiecăruia dintre noi, generalizând sentimente şi oferindu-ne situaţii în care fiecare dintre noi se poate imagina. Marile întrebări ale vieţii sunt pilonii centrali ai fiecărui volum, pentru că totul se învârte în jurul unor meditaţii existenţiale complexe, care transcend însăşi ideea de fiinţă.
“Vrăjitoarea din Portobello” este povestea unei călătorii de iniţiere într-o lume modernă, o lume în care timpul a devenit din ce în ce mai comprimat. Paulo Coelho îi oferă Atenei timp, o lasă să îşi urmeze propriul drum. Nu există limite, pentru că toate constrângerile vin din noi. Cititorii vor descoperi un spirit liber, aflat în conflict cu contemporanii săi, un spirit neînţeles. Revolta se manifestă însă pozitiv, ca o caracteristică generală a lui Coelho. Nu apare distrugerea, pentru că aceasta este inutilă. Soluţiile trebuie să fie pozitive şi aproape de fiecare dată este îndeajuns să privim lângă noi pentru a le descoperi. Până la urmă, doar frica şi întrebările ne ajută să ne naştem cu adevărat: “- Mi-a fost frică, am vrut ca mai întâi să fiu eu sigură. Numai că azi m-am dus la coafeza mea; a muncit zi şi noapte pentru ca fiică-sa să termine cursul de sociologie. Fata a reuşit să termine facultatea şi, după ce a bătut la o groază de uşi, a reuşit să obţină de lucru ca secretară la o firmă de ciment. Iar coafeza mea continua să repete azi, foarte mândră: “Fiică-mea are o diplomă”. Majoritatea prietenilor tatălui meu au o diplomă, la fel şi copiii lor. Asta nu înseamnă că au reuşit să lucreze în domeniul pe care şi-l doreau – dimpotrivă, au intrat şi au ieşit dintr-o universitate pentru că cineva, într-un moment în care universităţile păreau importante, a spus că omul, pentru a reuşi în viaţă, trebuie să aibă o diplomă. Şi de asta nu mai există grădinari excelenţi, brutari, anticari, pietrari, scriitori.”
Folosind multe simboluri moderne, Paulo Coelho actualizează fondul ideatic al cărţii. Problemele religioase există de mii de ani, dar scriitorul brazilian le conferă o nouă greutate, explicându-le prin prisma societăţii actuale, măcinată de conflicte şi sensibilă la cea mai mică perturbare a ordinii. Cultul Mamei revine prin vocea Atenei, dar nu dispare odată cu ea, fiind preluat de numeroase voci. Oamenii înţeleg că au nevoie de idealuri pentru a putea să trăiască, iar Coelho ne explică pericolele care se ascund în spatele acestei dorinţe. Suntem dispuşi să renunţăm foarte uşor la propriile idealuri, când de fapt puterea se află în noi.
Cititorii vor descoperi în roman numeroase învăţături. Coelho împleteşte descrierile ample cu dialogul alert, folosind fraze şi propoziţii scurte, care dinamitează acţiunea şi oferă cărţii un ritm antrenant. Cititorul întoarce pagină după pagină, încercând să intuiască ce se va întâmpla mai departe. Romanul convinge prin naturaleţea stilului şi printr-o succesiune halucinantă a întâmplărilor. De la Bucureşti până în Dubai, de la Londa la Beirut, povestea Atenei rămâne o legendă a iubirii şi a pasiunii.
Amestecând elemente moderne cu tradiţii de mult uitate, Paulo Coelho îşi poartă cititorii prin pădurile din Transilvania, învăţându-i lecţiile copacilor, fără a uita însă de strălucirea marilor oraşe, care înseamnă atât de mult astăzi pentru noi. O carte echilibrată, care prezintă întotdeauna ambele variante, lăsându-i pe cititori să aleagă. Nimeni nu îţi ca spune care este varianta corectă, pentru că viaţa înseamnă în primul rând risc. Maeştrii sunt tot oameni, care vor învăţa de la tine la fel cum şi tu vei învăţa de la ei. Tot ceea ce ne trebuie este încrederea: “Ai încredere. Grupurile sunt foarte importante, ţi-am spus şi la Bucureşti, prima oară când ne-am văzut. Fiindcă ele ne obligă să fim mereu mai buni; dacă eşti singură, tot ce poţi face este să râzi de tine; dacă eşti cu alţii, nu numai că vei râde, dar apoi vei trece imediat la acţiune. Grupurile sunt o provocare pentru noi. Ne permit să ne selectăm afinităţile şi produc o energie colectivă, prin care extazul devine mult mai uşor de atins, pentru că este molipsitor.
Evident, grupurile pot să şi distrugă. Dar e un dat al vieţii, suntem oameni şi trăim alături de ceilalţi- Şi dacă cineva nu a reuşit să-şi dezvolte bine instinctul de supravieţuire, atunci înseamnă că nu a înţeles nimic din ceea ce spune Mama.
Ai noroc, fata mea. Un grup ţi-a cerut să-l înveţi ceva – asta te va transforma în maestră.”
Reconstituind treptat povestea Atenei, Paulo Coelho le oferă cititorilor numeroase perspective. Personalitatea personajului principal este construită din bucăţele, reliefând un mozaic aparte, inedit, care atrage. Nu există omniscienţă, pentru că nimeni nu deţine răspunsurile. Suntem împreună, într-o călătorie fascinantă şi trebuie să preţuim fiecare clipă. Viaţa oferită de Paulo Coelho te atrage prin simplitatea aparentă şi prin manifestările virulente ale sentimentelor.
Personajele sunt construite atent, cu migală. Coelho insistă pe caracteristicile lor psihologice, fără să ofere însă explicaţii. Cititorul este invitat să le descopere singur. Tehnica naraţiunii la persoana I este rafinată prin multivalenţele oferite de pendularea între naratori, conferind volumului un ritm alert, atât de necesar astăzi pentru a îi ţine aproape pe cititori. Descoperi mai multe variante, descoperi frământări specifice oamenilor, descoperi că realitatea ţine exclusiv de percepţie. Folosind un limbaj accesibil, Coelho îşi îmbracă ideile într-un înveliş atractiv, reuşind astfel să ajungă la cititorii săi, să îi convingă că merită să citească mai departe. Romanul evită clişeele negative, concentrându-se asupra frumuseţii existenţiale şi asupra împlinirii plenare a fiinţei umane. Fără ifose, fără gânduri inutile. Trebuie să dansăm, să uităm de fiinţa noastră, să devenim una cu iubirea. Doar aşa vom învăţa să ne regăsim şi să fim noi înşine. Avem nevoie numai de curaj şi de un strop de nebunie.
Tema centrală a romanului este iubirea. Religia pe care Atena încearcă să o construiască este una a sentimentelor. Descrierile vibrante îi aruncă pe cititori într-un carusel al emoţiilor. Eşti transportat lângă focul magic al ţiganilor, eşti pierdut în mijlocul imensităţii deşertului, trăieşti pentru câteva clipe pe primele pagini ale ziarelor din Londra, doar pentru a te întoarce în cele din urmă la propriile rădăcini. Un ritual de iniţiere, romanul îţi permite să vezi în spatele oglinzii şi să descoperi magia care nu poate fi explicată. Până la urmă, nu ştim de ce iubim. Pur şi simplu se întâmplă. Paulo Coelho ne demonstrează că dragostea este pur şi simplu o necunoscută, pe care trebuie doar să o savurăm, întotdeauna la intensitate maximă: “Îmi aduc aminte când am sărutat-o prima oară, într-un bar de lângă Victoria Station. Ea lucra la o bancă, eu eram deja detectiv la Scotland Yard. După ce am ieşit câteva zile împreună, m-a invitat să merg să dansez acasă la propietarul apartamentului ei, lucru pe care nu l-am acceptat în ruptul capului – nu e deloc stilul meu.
Ea, în loc să se supere, mi-a spus doar că-mi respecta decizia. Recitind mărturiile prietenilor ei, sunt de-a dreptul mândru: se pare că Atena nu respecta decizia nimănui.
După multe luni, înainte de a pleca la Dubai, i-am spus că o iubesc. Ea mi-a răspuns că simţea acelaşi lucru – deşi, a adăugat, trebuia să ne obişnuim cu gândul că vom sta mult timp departe unul de altul. Fiecare va munci în altă ţară, dar dragostea adevărată va supravieţui distanţei.
A fost singura dată când am îndrăznit s-o întreb: “De ce mă iubeşti?”
Ea mi-a răspuns: “Nu ştiu şi nici nu mă interesează absolut deloc”.
Acum, la sfârşitul acestor pagini, cred că am găsit răspunsul în ultima ei conversaţie cu ziaristul.
Iubirea este.”
Romanul “Vrăjitoarea din Portobello” este una dintre cele mai apreciate cărţi ale autorului brazilian, un volum în care Paulo Coelho ne demonstrează şi nouă, românilor, că există potenţial în miturile noastre, există numeroase motive care pot fi exploatate şi transformate în poveşti de succes. Să descoperim împreună cu Atena desişul pădurilor, să descoperim puterea de a convinge, capacitatea de a lupta pentru un ideal. Puterea sălăşuieşte în fiecare dintre noi, trebuie doar să o descoperim.
Paulo Coelho, unul dintre cei mai apreciaţi scriitori contemporani, ne arată că poveştile au încă putere, pot să ne marcheze viaţa. Descoperim personalităţi puternice, descoperim cuvinte de înţelepciune, descoperim viaţa trăită la maximum. Volumul ne vorbeşte despre dragoste cu pasiunea îndrăgostitului şi despre suferinţă cu încrâncenarea celui care ştie că trebuie până la urmă să învingă. Cuvintele nu mai au nicio valoare atunci când lăsăm iubirea să vorbească pentru noi. Aceasta e adevărata magie...



Bibliografie

Paulo Coelho – Vrăjitoarea din Portobello – Humanitas – 2007