afara ninge mi-ar fi placut sa ploua mult sa-mi prind stropi de ploaie in par cand v-am cunoscut aveam flori in plete si prinse codite ati crezut ca sunt o pustoaica de clasa a saptea ati aflat ca sunt studenta si inca una care gandeste ies afara iau fulgii in mana si ii mangai ii cert ii gadil un pic si ei zambesc ploaia e zambetul lui Dumnezeu rasfirat pe pamant nu pot fi lacrimi ar fi prea banal ploaia e un zambet larg la bucuresti ploua la iasi ninge as lua trenul spre bucuresti fiindca imi suna ritmic in cap zgomotul ploii o simt si mi-i dor as alerga prin ploaie si as manca inghetata as asculta evanescence in casti vreau o evadare din firescul acesta absurd de legat am tot privit pana am spart geamul si am alunecat de pe pervaz undeva unde nici acum nu stiu unde ma aflu tacerea aceasta ma inunda imi urla in urechi nelinistea prevesteste un vis urat sau o dimineata cu fata zbarcita lucrurile frumoase se spun in tacere sau nu se spun dar insasi tacerea e o nespunere pe care o spunem zi de zi imi rod unghiile si ma enerveaza incapatanarea lor de a creste din nou le lovesti si iar isi revin le tai se refac sunt o unghie care depinde de o mana intreaga si e al naibii de greu sa depinzi de cineva si daca acel cineva greseste daca mana e proasta si se rupe sau ramane prinsa in usa unghia e cea care sufera unghiile sufera de anemie de lipsa de calciu si sa se hraneasca singure de ce sa mananc eu ca sa creasca ele eu sunt Dumnezeul unghiilor mele ma privesc in oglinda nu spune nimic niciodata nimic oglinda e o minciuna pentru adormit copiii si nu ma vad si nu stiu cine sunt si daca lumea acesta nebuna nebuna nebuna ma priveste cu adevarat imi plac nebunii ii chem au ceva ce nici eu nu am si nici multi nu au fiecare nebun are ceva ce nimeni nu are si daca alerg zi de zi noapte de noapte prin mine unde ajung unda ma duc ce voi gasi ce voi dormi macar de-as alunga adierea asta cumplita fiindca nu-i pentru mine nu ma poate cuprinde nu ma prinde nu o vreau e prea falsa e o vraja si o alung pleaca nebuno si lasa-mi gandurile sa zburde tacute sa creada ca sunt pentru a nu mai fi niciodata la fel cu altii eu nu vreau sa se reincarneze gandurile mele nu vreau sa vina cu mine intr-o lume viitoare daca aceasta exista si nici sa evadeze la altii ca doar nu sunt femei usoare ele sunt ale mele eu cea din lumea aceasta fiindca ele exista poate ca eu nu sunt poate ca sunt doar o mirare a timpului dar ele sunt stiu ca le-am nascut tocmai pentru a fi pentru a marca prezenta mea pe pamant pentru a spune ea este dar unde nu vor sti nici macar ele nu sunt o mama fidela nici macar pentru ganduri nici macar pentru mine nici pentru nimeni deci copiii mei ei vor fi undeva candva dar nu stiu cand unde si daca vor fi cu adevarat vreodata.