În perioada 29 septembrie-28 octombrie 2007 are loc la „ Association Paris Historique” din Paris expoziţia prezentată de arh. Ioana Marinescu la iniţiativa Asociaţiei Pro Patrimonio France şi Asociaţiei Pro Patrimonio, cu sprijinul Institutului Cultural Român din Paris.
Ioana Marinescu (care trăieşte şi profesează la Londra) propune publicului o expoziţie în cele două spaţii ale Asociaţiei Pro Patrimonio France (parterul şi pivniţele medievale), alcătuită din fotografii, desene, obiecte-suvenir, reconstituind o hartă a cartierului distrus prin „intervenţia totalitară” a lui Nicolae Ceauşescu, respectiv a construirii Casei Poporului, la începutul anilor 80. Expoziţia Ioanei Marinescu este realizată în colaborare cu Lina Meister. Fotografii expozanţi sunt: Veronika Zapletova, Ioana Marinescu, Mihai Rizeanu şi Andrei Stan.
Masa rotundă din data de 11 octombrie sub tema „Le Patrimoine de Bucarest: protection ou destruction?” organizată în incinta Asociaţiei Pro Patrimonio France a fost condusă de preşedintele şi fondatorul Pro Patrimonio arh. Şerban Cantacuzino.


Magda Cârneci şi Şerban Cantacuzino, © 2007, Marina Nicolaev

Cu acest prilej, arh. Ioana Marinescu a oferit invitaţilor un film documentar realizat în colaborare cu artistul şi cineastul britanic Robert Fearns „Off the Map in Bucarest”. Filmul reprezintă o parte din istoria nescrisă a demolărilor abuzive din cea mai controversată zonă a Bucureştiului - cartierul Uranus, a caselor uitate, şterse din memoria publică şi a locuitorilor ei.
Asociaţia Pro Patrimonio este o organizaţie internaţională creată în anul 2000 în România în scopul protejării patrimoniului român. Filialele asociaţiei sunt în Marea Britanie, Franţa şi Statele Unite ale Americii.
Şerban Cantacuzino, fiul arhitectului şi scriitorului G.M. Cantacuzino, arhitect englez de origine română, cu o carieră strălucită în arhitectură, este redactorul-şef al cunoscutei reviste „Architectural Review”, fost preşedinte al „Royal Fine Art Commission” şi este cunoscut prin contribuţia sa teoretică, având numeroase cărţi publicate, de arhitectură modernă precum şi de restaurare a monumentelor istorice ca de exemplu: „Architecture in Continuity: Building in the Islamic World Today (Aga Khan Award) ”, „Saving Old Buildings ”, „Re-Architecture: Old Buildings New Uses ”, „Architecture in Continuity (Aga Khan Award) ” , „Wells Coates, a monograph” ş.a.


Dezbateri la Café Patrimoine,© 2007, Marina Nicolaev

Construcţia Casei Poporului a început în 1983, fiind amplasată pe Dealul Spirii (actual Dealul Arsenalului), situată în axul Bulevardului Victoriei Socialismului (actual Unirii), simetric faţă de cele două exedre ale Ministerelor. Destinaţia acesteia era, la timpul respectiv, aceea de reşedinţa Preşedinţiei precum şi a Comitetului Politic Executiv. Casa Poporului este a doua clădire administrativă din lume, după Pentagon, şi a treia după Cape Canaveral din Florida şi după piramida lui Quetzalcoatl din Mexic. Este în suprafaţă de 270 m x 240 m, cu aria desfăşurată de 330.000 mp, cu o înălţime de 86 m şi 92 m în adâncime. Vizibilă din satelit, ca şi Marele zid chinezesc, volumul Casei Poporului depăşeşte cu 2% pe cel al piramidei lui Keops (Egipt). Evenimentele din 1989 o găsesc în şantier, iar în anul 1997, devine Palatul Parlamentului. Deşi nu este finalizată nici până la această dată, lucrările fiind undeva pe la al 3-lea subsol, se mai construieşte o anexă de sticlă destinată Muzeului Naţional de Artă Contemporană (MNAC) inaugurat în 2004.
Cea mai controversată clădire din România, din punct de vedere estetic şi funcţional, Casa Poporului, este un colos amplasat în jurul căruia nu se construieşte nimic în ciuda concursurilor urbanistice propuse, ca de exemplu, Concursul de arhitectură Bucureşti 2000, cel care prevedea construirea de zgârâie-nori în zonă, şi care n-a fost pus niciodată în practică. Un demers utopic la timpul respectiv, din punctul meu de vedere, ce nu avea viabilitate înainte de aplicarea Legii 18/1990 a fondului funciar şi celorlalte legi şi ordonanţe privind retrocedarea tuturor terenurilor foştilor proprietari.
Alte proiecte de intervenţie în capitală - spre exemplu, Esplanada (City Center) - rămîn deocamdată în fază de studii şi machete. Această propunere de nou „look” al zonei ultracentrale a Bucureştiului, venită din partea societăţii TriGranit Development Corporation, din Canada, este încă pe ordinea de zi a autorităţilor. În ce măsură breasla arhitecţilor va avea un cuvânt de spus, rămâne de văzut.
„Esplanada City Center va transforma funcţional zona mărginită de b-dul Unirii, strada Nerva Traian, b-dul Octavian Goga şi b-dul Mircea Vodă, pe o suprafaţă de 10,7 hectare, cu ajutorul unei investiţii de aproximativ un miliard de euro.” menţionează publicaţiile. Nu se menţionează clar situaţia juridică a proprietăţilor. O nouă expropriere?
Centrul Istoric al oraşului a devenit un întreg şantier tracasant atât pentru locuitorii din zonă cât şi pentru turistul rătăcit, lucrările fiind parţial întrerupte o perioadă, întrucât, în urma reabilitării infrastructurii, au fost descoperite pe strada Lipscani, rămăşiţele a doua hanuri din secolele XVII- XVIII.
Îşi va găsi Bucureştiul o imagine arhitecturală coerentă după inserţiile dramatice din ultimii 25 de ani? Va redeveni ceea ce a fost cândva, „micul Paris” aşa cum nostalgic, îşi amintesc bunicii noştri?
În contextul european în care suntem, este mai mult decât imperativ ca legile privind protecţia monumentelor istorice sau autorizarea executării lucrărilor de construcţii să fie aplicate. Un exemplu de actualitate îl reprezintă Catedrala Catolică Sf Iosif din Bucureşti afectată de o construcţie paradoxal, autorizată. A fost nevoie de o campanie întreagă a ziarului „Ziua” pentru împiedicarea distrugerii Catedralei Catolice Sfântul Iosif din Bucureşti, prin construirea unei clădiri înalte de 75 m de către Millenium Building „Cathedral Plaza” în imediata sa vecinătate. Această nouă clădire nu afectează numai structura de rezistenţă a Catedralei Catolice veche de 130 de ani dar şi întregul sit arhitectural istoric. Au fost nevoie de protestele Arhiepiscopiei romano-catolice şi ale Civic Media, de acţiuni similare de proteste declanşate de opinia publică la Iaşi, Constanţa, Bacău, Blaj, Cluj, Lugoj, Baia Mare, Oradea şi Timişoara. Însuşi Papa Benedict al XVI-lea şi-a "exprimat îngrijorarea în privinţa chestiunii Catedralei Sfântul Iosif din Bucureşti".
Subiectele privind protecţia patrimoniului nu au fost însă epuizate.
S-a stabilit ca sunt efectiv necesare dezbateri permanente de genul Café-Patrimoine pentru conştientizarea publicului în ceea ce priveşte o reală „identificare a valorilor de patrimoniu cultural naţional, care necesită instituirea de zone protejate pentru asigurarea protecţiei acestor valori” şi mai ales, faptul că în condiţiile actuale „Statul garantează şi asigură protejarea monumentelor istorice”.
„Monumentele istorice fac parte integrantă din patrimoniul cultural naţional şi sunt protejate prin lege.” menţionează Legea privind protejarea monumentelor istorice. Şi acest aspect fundamental nu trebuie uitat.


Dezbateri la Café-Patrimoine, © 2007, Marina Nicolaev

Această dezbatere s-a constituit drept un demers generos din partea organizatorilor respectiv al arh. Ioana Marinescu precum şi al Asociaţiei Pro Patrimonio France şi Asociaţiei Pro Patrimonio în reconstituirea dreptului la memoria culturală, la valorile universale.
O reală şi permanentă preocupare din partea specialiştilor pentru protejarea monumentelor istorice ce „fac parte integrantă din patrimoniul cultural naţional” este astăzi imperativă.
Astfel, acţiuni concertate ale specialiştilor şi publicului bine informat, vor duce inevitabil la necesitatea conferirii statutului de monumente istorice acelor bunuri imobile „semnificative pentru istoria, cultura şi civilizaţia naţională şi universală”, respectiv a includerii lor pe Lista patrimoniului cultural şi natural mondial, precum şi în Lista patrimoniului mondial în pericol, elaborate de UNESCO.
Printre invitaţi s-au numărat: Magda Cârneci, directoarea Institutului Cultural Român din Paris, Stefania Curea, Ron Kenley, Carmen Popescu, Doina Petrescu (Paris) ; Celia Ghyka (Luxembourg) ; Mariana Celac (Bucureşti).