*
Vena subţire, de la tâmpla Ioanei, a prins iar viaţă. Trupul începe să i se încălzească. O strâng tare în braţe. Rigiditatea dispare încetul. Ochii Ioanei sticloşi, se înmoaie într-o privire blândă, încă rece, care nu "vede"…Slăbesc strânsoarea. Ea simte şi începe să palpite. Întoarce faţa palidă într-o parte, căutându-mă… Strânge-mă, strânge-mă…Îmbrăţişează-mă…(şopteşte stins)…Strânge-mă tare…Mai ales după, după ce NU VOI MAI FI…A obosit. Tace. Începe să răsufle sincopat. Mă pierd. Mi-e frică. O frică ce creşte, se amplifică. Începe din nou criza? …MAI ALES DUPÃ CE NU VOI MAI FI (şopteşte din nou)… Respiraţia i se calmează. Devine liniştită, normală…Oftează stins…Am crezut că este ultima dată…de fiecare dată cred la fel…Nici doctorii nu ştiu ce-i cu mine. Zic că o să-mi treacă "după"… (a roşit - văd în lumina lămpii cum faţa albă, întoarsă spre mine, roşeşte brusc). Repetă: "după"…(cu ruşine) ce o să intru în rândul lumii…
Am ţinut, ţin în braţe o moartă "vie". Atât de vie! Te-ai speriat? Nu trebuia să vii. Chiar dacă te-am chemat… N-am putut altfel… Am ştiut de mult că tu vei fi ACELA…Am ştiut din totdeauna…
*
În avionul de….privesc inscripţia de pe spătarul scaunului din faţă:
"Your life jacket
is under your seat"
Apăs pe butonul care face ca placa acestui spătar să devină măsuţă. Pe îmbrăcămintea de plastic gris a spătarului văd scris, cu pastă, un nume: Doina.
La câteva ore după sosirea în oraşul de destinaţie, mă aflu în faţa unei vitrine cu porţelanuri şi cristaluri. Am o senzaţie ciudată. Mă întorc. O văd în faţa mea. Doina? (rostesc). Şi ea mă recunoaşte deşi nu ne-am văzut niciodată….
*
Principiul lui Bell - două particule elementare care au interacţionat cândva: orice acţiune ulterioară asupra uneia dintre ele se resimte, instantaneu, asupra celeilalte, oriunde s-ar afla, oriunde ar fi…
*
În vis (îmi dau seama că visez) cobor-urc scări…Ajung într-un hangar. O iau la dreapta pe un coridor întunecat. Merg în semiîntuneric. Cobor, din nou, nişte scări (de piatră). Se deschide, în faţă, un spaţiu larg, boltit (tavanul este undeva, departe). Semiîntunericul persistă. Înaintez pe dalele de piatră (spongioase şi totuşi lustruite de nenumăraţii paşi care le-au traversat). Departe, departe, se întrezăresc nişte făclii. Sunt singur în imensitatea vastă. Încremenesc! Din spate, pe sub pelerina ce mă acoperă, bogată, simt două mâini puternice care mă prind de mijloc, oprindu-mă. Întorc capul. O arătare hidoasă; un pitic masiv, cu o figură descompusă, pe cap cu scufă de bufon, rânjeşte pervers şi complice. Gotfried - Gott - Bârligiu. Vreau să mă smulg şi nu pot. Vreau să strig şi nu pot. Sunt paralizat de privirea blând-ucigaşe. Ştiu ce va urma. Complexul "călău-victimă" ne uneşte. Şi acum, plin de groază şi dragoste pentru el, aşi vrea să-l ajut. Să-l ajut? Să mă ajut? Să treacă mai repede "acest pahar". Să treacă mai repede şi pentru el şi pentru mine. Şi, totuşi, să întârzie cât mai mult această "trecere" ce devine o adevãrată cruntă şi neasemuit de dulce beţie. Nu mai sunt "eu". Nu mai este "el". Blestemul şi ruga s-au unit într-un Tot…Şi, undeva, departe, făcliile care ard….
*
"The Transcendent … is not real, but He is Reality itself, although not given in a concept, since by its very essence it is non-concept. More than that, the Transcendent is found in every real thing." (Kamalasila).

*
"l'Eveilié ne crée plus de Karma, il est psychologiquement libre de la loi de cause à effet. Ce qui vient d'être dit s'éclaire si nous portons à nous nouveau notre attention sur façon don’t apparaissent les pensées chez l'home ordinaire. Celles-ci se présentent continuellement dans le champ de son esprit. A peine une pensée se présente-t-elle qu'une autre arrive à son tour et empêche première de terminer sa course. Chacune de ces pensées, nous enseigne le bouddhisme, est un acte incomplet. En ceci réside la source première du Karma au niveau psychologique, car chaque pensée incomplète est lourde de potentiel de désirs et d'actions" (Sai Baba).
*
* *
Aici se termina fragmentul de manuscris, găsit întâmplător, într-un dulap, dintr-o cameră de hotel, pe malul mării…L-am reprodus, fără să schimb sau să adaug vre-o virgulă, literă sau cuvânt.
Mangalia - Bucureşti 1985 - 2004.