Copiii lui morţi. Copilul meu, viu.

Mi-e somn. Mai sunt trei ore până la vizită. Patul îmi intră în oase, vreau acum un hamac, o pală de vânt şi un bărbat aşteptându-mă în apă. Culori. Dacă închid ochii, mâna îmi devine nor de ploaie, amestecând portocaliu în tuşe albastre de cer, şiroind verde, roşu aprins şi violet peste galbenul acoperişului de stuf.

Omul de mai devreme. Am avut impresia la un moment dat că bisturiul alunecă pe propria mea piele, că întâlneşte peste tot vase din care sângele ţâşneşte fără oprire, iar eu cu aceeaşi mână tai, cu aceeaşi scotocesc urme de viaţă. În mine. Aş fi putut să jur că pe bărbatul acela l-am iubit cândva, dar acum sunt prea obosită pentru a-mi aduce aminte. Şi dacă l-am iubit, tot în acelaşi punct am ajuns. El, accident, eu încercând sistematic să-l salvez, tăind. La urma urmelor, toţi care vin aici sunt iubiţii cuiva. Sau au fost. Poate că sub anestezie o altă mână o conduce pe-a mea, o mână care urmăreşte cu dragoste fiecare zvâcnire de viaţă, care cheamă amintirile în trupul care cedează. Que se yo?

Ce ştiu eu despre plecările lui? Ce ştiu eu cum îi e lui dor de mine? Cât poate o femeie trăi numai din tânjirea celuilalt? Până când sufletul i se aşterne ca un drum până la el. Până când aerul de respirat se impregnează cu voci, iar vocile acestea devin din ce în ce mai ascuţite.

Ia-ţi copilul şi vino. Rupe-te şi alipeşte-te mie, Clara.

Sunt prea obosită. I-aş spune că el nu există, că bântuie ca un vis sufletul meu şi al copiilor lui, pe rând, niciodată aici, niciodată acolo. Dar acum nu vreau decât hamacul acela. Plaja cotropindu-mi simţurile.

Cineva moare. Cineva iubeşte. Mâna mea ştie să taie, mâna lui caută tumori în trecut. Cândva ne vom odihni iubirea în palme, la o cafea, faţă în faţă într-o gardă de noapte, doi chirurgi de urgenţe, el iubindu-ne nenăscuţi, eu suturându-i amintirile... poate vom face drumul acela, poate unul dintre noi se va opri la mijloc şi se va întoarce.

Dar acum trebuie să dorm. Que se yo?

La picioarele mele, Barcelona îşi lipeşte trupul fierbinte de mare.

Peste un sfert de oră intri în transplant, Clara!