mitică îşi bate femeia. cu pumni în gură şi picioare-n burtă pînă cînd leşină; amîndoi. îi place s-o facă ziua mare, pe bulevard, să vadă lumea. "tu ştoarfo!" îi zice, sau "fă ţărancă proastă. tu vacă!" evit să trec pe acolo duminica după-amiază, pentru că mitică e un prieten adevărat şi mă ţine apoi de vorbă un ceas, în drum. "zi şi tu, băi, dacă nu merită! ştii ce-i, băi? asta-i o răpănoasă. stai că-i mai ard vreo două şi merem la o bere. mama ei de puturoasă!" mitică e frumos. e suplu ca o trestie, pomeţii îi ies ca doua nuci vineţii şi ochii-s în fundu' capului. are un început de chelie şi poartă haine de la mîna a doua şi papuci de firmă. ea, femeia lui, ştoarfa, e o răpănoasă darnică. m-a servit şi pe mine cîteodată, cînd mitică era la... muncă (adică prin oraş, să se "descurce"). privită de la spate, ştoarfa are un posterior de te înnebuneşte. şi de mai scapă ceva pe jos şi se-apleacă, cu greu te abţii să nu sari pe ea acolo, în mijlocul drumului. mitică pentru asta nu o lasă. e bună cu draci, răpănoasa. dar mai bine vă povestesc altceva mai interesant. noi mîncăm cîteodată. şi cînd o facem, ne strîngem în bucătărie. şi în bucătărie a ajuns de vreo 2-3 ani televizorul. după ce a fost expulzat pe rînd din camera părinţilor, din camera mea şi-a lu' fratemiu, din sufragerie... cînd mîncăm mestecăm molcom (mă rog, eu bag cam mult în gură că-s tot timpu' grăbit; şi pe stradă merg cam repede). dar să revin. cum ziceam, cînd mîncăm mestecăm molcom, şi e timp de gînduri şi-ntrebări. mai ales întrebările, nu ne plac. şi atunci pentru a le evita, deschidem televizorul. în linişte. mestecăm molcom. televizorul aiureşte acolo de unu' singur. un zgomot de fond care ne dă un sentiment de pace, linişte, fericire că nu suntem ca cei mai mulţi din cei ce se perindă pe ecranul mic şi prăfuit al fennerului vechi. iar ei vorbesc, vorbesc... vorbesc... cuvintele nici nu le auzim ori nu le dăm importanţă. dar! de la o vreme un cuvînt ni s-a strecurat pe neştiute în memorie... dacă la început îl bănuiam doar de existenţă, la ultima masă ne-a ieşit cît se poate de clar la suprafaţă, şi am devenit conştienţi că suntem conştienţi de el: "moţiune". cuvîntul ne-a ieşit pe nas cu tot cu borşu cu' tocmagi iar doi din cei patru membri ai familiei s-au grăbit să închidă televizorul, care cum ştia. apoi ne-am privit ruşinaţi, ne-am şters la gură, ne-am făcut cruce cu limba-n gură, fiecare-n gura lui, am oftat şi am terminat de îmbucat. mîine vom deschide radio-ul. de întrebări tot trebuie sa scăpăm cumva