Am intrat într-o cârciumă. De fapt, un bar. Undeva la subsol. După o zi plictisitoare. O orgă de lumini ameţitoare. Din cele care se rotesc constant. Cu diverse culori şi nuanţe. Fleşuri care te aiuresc. M-am aşezat chiar la bar. Am cerut ceva. O vodcă, un whisky, o tequila…Nu mai ştiu ce. Vream să mă ameţesc de-a binelea. Să văd altfel lucrurile. Şi ele, chiar, au început, încet, încet, să devină "altfel"… Lângă mine, un oarecare. Cam anost. Oricum, părea decrepit. Şi în vârstă. Să fi avut 70? Nu, mai mult, bătea spre 80. Haine mototolite. Nişte ochelari cu lentile groase, extrem de groase. Restul înfăţişării n-o mai văd, acum, decât ca prin ceaţă. Mi-a spus, cu o voce obosită, şoptită, ceva. Parcă un nume. Să fi fost al său? Eu nu întrebasem nimic. Un nume care începea cu …C. Ba nu, cu A. În orice caz, nu cu A…Sigur, cu B… . Când mi-a şoptit numele, prin ochelarii cu dioptrii imense, fixa, hipnotic, alături de un pahar înalt, cu o băutură răcoritoare probabil, o monedă. Într-un echilibru ciudat, încremenită pe cant. Fleşurile se reflectau la fel de ciudat şi hipnotic în cele două feţe ale monedei, sub rotirea luminilor care nu înceta. M-am concentrat asupra monedei. Ceva şi mai ciudat se întâmpla. Ei bine, avea amândouă feţele identice. Şi totuşi… şi totuşi una sclipea stins, vetust, ca argintul vechi care prinsese un strat de o anumită cocleală, lăsând unele părţi, intacte. Ca şi când ar fi fost curăţate recent. Cealaltă părea nouă, puternic strălucitoare, atunci turnată. Când şi-a luat privirea de la ea, s-a culcat cu un mic zornăit, pe una din feţe. Mi-a întins-o fără nici un cuvânt. Am băgat-o în buzunar.

Acum mă uit la ea. Este o monedă obişnuită de cinzeci de bani. Cu faţa şi reversul diferite. Nici vorbă să fie de argint.

Fac un efort. Încerc să-mi amintesc numele. Era Boris, nu Bojan, poate Borg….Ba nu, precis Borges.