dis-de dimineaţă am început să caut semne că va fi o zi bună să trăiţi dom’ comisar ţopăia un puradel în jurul meu cîinele de la pompieri n-a mai lătrat după mine oamenii se pieptănau pe stradă probabil va fi o zi bună

gîndurile făceau muşuroi în capul meu dacă e coborîtă bariera să nu-mi murdăresc pantofii de ce a trebuit să mă irit după bărbierit tocmai azi bine că am ţigări

poarta unităţii e un fel de gură ştirbă dintr-un aro coboară trei femei grase ca femeile din ţara canaan-ului puţin stingher în costumul acesta semăn cu gardul pe care bunica-l împodobea cu persane cînd murea cîte-un popă

las ultimile gînduri afară de ce n-am luat cravata mea norocoasă bine că am şerveţele

stăm toţi în club ni se aude doar respiraţia ca un şuier şi respiraţia e singurul semn că trăim aici căpitanul te duce la budă şi tot el îţi dă voie să faci o cruce

mîinile butucănoase ale femeii butucănoase din faţa mea sunt pline de aur
mă fură gîndul

nenea tu n-ai fier acasă puradeii dau cu sapa în bulgării de zgură scormonesc după fier vechi rîd tare demult credeam că dracii şi sfinţii vin noaptea şi scormonesc după oameni cînd dau de vreunul se iau la bătaie cine l-a găsit primul

o ceaţă mi se pune pe ochi în faţa mea ori deasupra vocea bîlbîită a şefului de stat major vocea şefului de stat major bîguie ceva despre documente clasificate

într-un colţ o sobă cu portiţa lăsată imaginez un foc e totul bine ceaţa se-ngroaşă ca laptele corăslit

astăzi n-a fost o zi bună dumnezeu nu are mîini şi picioare ca să m-ajungă dacă-l înjur

negruţa amuşină furnicile de pe caldarîm femeile din ţara canaan-ului zumzăie îmi vine să urlu lăsaţi-mă dracului sunt mult prea singur urletul îmi rămîne în gîtlej mă înţeapă ca un os de peşte