<a href='http://photobucket.com' target='_blank'><img src='http://i41.photobucket.com/albums/e295/petre_andrei/jurnalul-unei-adolescente-erotic121.jpg' border='0' alt='Photo Sharing and Video Hosting at Photobucket'></a>

Odată cu evoluţia tehnicii, omul a renunţat la multe dintre preconcepţiile care i-au alterat viaţa. Sexul nu mai este astăzi un subiect tabu pentru majoritatea indivizilor. Am reuşit să trecem peste pudoarea prost înţeleasă şi să ne acceptăm trăirile. Da, atracţia sexuală este unul dintre factorii decisivi în relaţiile interpersonale, iar vieţile noastre sunt în mod automat afectate de ea. Cărţile care abordează această problematică sunt din ce în ce mai multe, iar dezinvoltura pe care o arată cei ce vorbesc despre aceste subiecte certifică o evoluţie benefică a mentalităţilor.
Melissa Panarello, tânăra autoare care semnează Melissa P., a reuşit să şocheze opinia publică printr-o carte în care sinceritatea şi erotismul împinse la extrem se întrepătrund. “Jurnalul erotic al unei adolescente de 16 ani” oferă cititorului o experienţă halucinantă, transformându-l într-un voyeur, care descoperă treptat aventuri sexuale sofisticate, generate însă de sentimente profunde, familiare fiecăruia dintre noi. Trupul este, în viziunea autoarei, o extensie a spiritului, iar suferinţele interne generează de foarte multe ori comportamente absurde.
Cartea este o confesiune, iar cititorul va fi frapat de sinceritatea dezarmantă. Propriile gânduri sunt disecate cu precizie de chirurg, iar gesturilor sunt analizate la rece. Fiecare fragment apare aidoma unui stop cadru într-un vârtej al emoţiilor, iar descrierile realizate de Melissa pendulează aproape de fiecare dată între extreme. Sexul este completat de emoţii, prinţesa se întoarce acasă cu hainele rupte, iar câinii reuşesc până la urmă să înlocuiască greierii: “Singurul lucru care mă face să mă simt într-adevăr bine este acea imagine pe care o contemplu şi pe care o iubesc; în rest, totul e prefăcătorie. Prieteniile mele, născute la întâmplare şi menţinute în mediocritate, sunt simulate şi atât de puţin intense... Săruturile pe care le-am dăruit timidă vreunui băiat din şcoala mea au fost la fel de ipocrite; de-abia ne atingeam buzele, că simţeam un fel de repulsie şi aş fi fugit departe când simţeam limba celuilalt strecurându-se stângace. Această casă e tot atât de falsă, atât de puţin asemănătoare cu starea sufletească pe care o am acum. Aş vrea ca, pe neaşteptate, toate tablourile să se desprindă de pe pereţi, ca prin ferestre să intre un aer rece şi îngheţat, ca urletele câinilor să înlocuiască ţârâitul greierilor. Vreau dragoste, jurnalule. Vreau să-mi simt inima deschizându-se şi vreau să-mi văd stalactitele gheţii făcându-se bucăţi şi cufundându-se în râul pasiunii şi al frumuseţii.”
Construit aidoma unui jurnal, volumul descrie în detaliu adolescenţa, o perioadă tumultoasă din viaţa fiinţei umane. Este momentul îndoielilor, sunt clipele în care simţi că nimeni nu te înţelege. Lipsită de un sprijin concret, fata încearcă să găsească o figură masculină ideală. Căutările eşuează, însă ea acumulează experienţă şi începe să înţeleagă mecanismele sociale. Treptat, jurnalul se transformă într-o meditaţie filosofică, întreruptă de momente erotice tumultoase, care îl fac pe cititor să întoarcă paginile cu frenezie.
Cartea este o poveste de viaţă, definind o iniţiere complexă. Lumea descrisă de Melissa aparţine bărbaţilor prădători. Fata nu există decât ca jucărie sexuală, iar acceptarea acestei condiţii înseamnă o capitulare. Refuzând să lupte cu mentalităţile, ea acceptă abuzurile, încercând să le găsească un sens şi să le integreze într-un model de univers. Jurnalul atacă astfel un subiect tabu, reliefând încă o dată cât de uşor este să răneşti. Melissa îşi pierde încrederea în oameni şi devine distantă. Pe măsură ce se abandonează plăcerilor carnale, uită să fie fericită, refuzându-şi dorinţele.
Stilul Melissei este direct. Fata nu încearcă să ascundă detaliile, ci mizează pe precizia acestora. Fiecare experienţă este descrisă în detaliu, iar cititorii vor descoperi o lume esenţialmente carnală. Întreaga existenţă a personajelor se învârte în jurul sexualităţii, care este considerată cauză primă şi se substituie aproape întotdeauna iubirii. Melissa caută dragostea, care însă este înlocuită de mâini străine. Disperarea trecerii de la o relaţia ratată la alta este redată foarte bine. Fata nu suportă simulacrul la care este obligată ia parte, refuză liniştea societăţii. Aidoma oricărui adolescent, Melissa vrea să evadeze, să găsească profunzimea, singura calitate pe care o caută cu obstinaţie în toţi cei din jurul ei: ”E vremea cadourilor şi a zâmbetelor false, a monedelor aruncate într-o clipă de generozitate momentană în mâinile ţiganilor cu copii în braţe ce stau pe marginea străzilor. Nu-mi place să cumpăr cadouri pentru ceilalţi; le cumpăr mereu doar pentru mine, poate pentru că nu am cui să le dăruiesc. În după-amiaza aceasta, am ieşit cu Ernesto, un tip pe care l-am cunoscut pe chat. Mi-a devenit imediat simpatic, am făcut schimb de numere de telefon şi am început să ne vedem ca doi buni prieteni, chiar dacă el e puţin distant, fiind ocupat cu facultatea şi cu prieteniile lui misterioase. Ieşim deseori la cumpărături şi nu îmi este ruşine să intru cu el în vreun magazin de lenjerie intimă; ba chiar, de multe ori, cumpără şi el.”
Cu toate că abordează probleme complicate, tonul rămâne pe parcursul cărţii natural. Melissa evită patetismul, nu alunecă în ridicol. În volum, viaţa este descrisă firesc, fără paravenele care o transformă de atâtea ori în farsă. Nu trebuie decât să priveşti şi să te bucuri de senzaţii. Planurile se pot întrepătrunde sau nu. Suferinţa nu trebuie să fie o condiţie a fericirii, însă suferinţa ne va marca mai mult ca sigur viaţa. Realistă, Melissa îşi povesteşte experienţele fără a le generaliza, fără a încerca să emită legi universale. Jurnalul este prin esenţă intim, totul se întâmplă unei singure persoane, care suferă şi se bucură aidoma unui copil.
Melissa trece de la inocenţă la maturitate, dovedindu-se sensibilă. Chiar dacă este tratată urât de cei din jurul ei, reuşeşte să creadă în continuare în oameni. Scenele profunde, sentimentale, sunt completate de un erotism apropiat de pornografie care pigmentează acţiunea şi oferă cititorului un mozaic strălucitor. Sex şi sentimente, iată ce reuşeşte Melissa P. să apropie cu naturaleţe. Chiar dacă trăirile se reduc la câteva secunde, chiar dacă bărbaţii se folosesc de trupul ei, emoţia există. Doar cititorul va decide până la urmă dacă acolo, în noapte, târziu, în mijlocul unui act sexual, o femeie poate avea totul: “Am făcut-o uimită şi i-am văzut membrul lăcrimându-i; instinctiv, mi-am apropiat gura şi am înghiţit lacomă cea mai dulce spermă pe care am gustat-o vreodată. M-a îmbrăţişat pentru câteva clipe, iar în acel moment, care mie mi s-a părut nesfârşit, am avut senzaţia că am totul acolo cu mine. Apoi, mi-a sprijinit cu tandreţe capul de scaun, în timp ce eu stăteam încă goală, ghemuită şi luminată de lună.”
Deznodământul cărţii este pozitiv, demonstrând că iubirea adevărată învinge orice obstacol. Având toate ingredientele unui basm modern, “Jurnalul erotic al unei adolescente de 16 ani” este o poveste despre sexualitatea concretizată în iubire. Lumea pe care o redă Melissa este lumea în care trăim cu toţii, fie că ne convine, fie că nu. Adolescenţii trăiesc într-un tumult perpetuu, care îi face de multe ori să aleagă greşit. Exemplul jurnalului este grăitor, iar cititorii nu trebuie să acuze. Să înţelegem că viaţa nu este un tablou în nuanţe de roz.
O lecţie a acceptării, cartea ne obligă să înţelegem care este realitatea. Departe de superstiţiile noastre, departe de dorinţele neîmplinite, Melissa vorbeşte despre dramă şi despre regăsire, despre abuz şi despre sensibilitate. Bărbaţii care se perindă prin viaţa ei o marchează, o transformă, însă nu reuşesc să îi răpească inima. Abia în final, când descoperă că ştie să roşească, înţelege ce înseamnă cu adevărat iubirea. Construit pe fundalul unor abisuri carnale, sentimentul se individualizează mai pur, reuşind să îl impresioneze pe cititor. Descoperi tăria înălţimilor, descoperi frumuseţea inerentă vieţii. Sexualitatea este cel mai important impuls uman, însă nu înseamnă totul. Târziu, în noapte, prinţesa are nevoie de un prinţ. Iar în final, pentru fiecare dintre noi, contează doar iubirea: “La început, mi s-a părut necesar să-l întreb când vom face dragoste, dar apoi, în momentul în care tocmai voiam să-l întreb, mi-am muşcat buzele. El a înţeles că era ceva în neregulă şi m-a întrebat:
- Ce s-a întâmplat, Melissa?
Îmi spune pe nume, pentru el sunt Melissa. Sunt o fiinţă, esenţa, nu un obiect sau un corp. Am dat din cap:
- Nimic, Claudio. Serios.
Atunci, m-a luat de mână şi a dus-o la piept. Am inspirat adânc şi am bâlbâit:
- Mă întrebam când ai vrea să facem dragoste...
El a rămas tăcut, iar eu eram moartă de ruşine; mi-am simţit obrajii luând foc.
- Nu, Melissa, nu, iubita mea... Nu eu trebuie să decid când vom face dragoste; vom hotărî împreună dacă şi când. Noi doi împreună.
Şi a zâmbit. Îl priveam uimită, iar el a înţeles că privirea mea pierdută îi cerea să continue.
- Vezi tu... Unirea dintre două persoane reprezintă vârful spiritualităţii, iar acesta se poate atinge doar dacă se iubesc. E ca şi cum trupurile ar fi cuprinse de un vârtej, iar atunci nici unul nu mai rămâne el însuşi, ci unul înăuntrul celuilalt, în modul cel mai intim, mai profund şi mai frumos.
Şi mai uimită, l-am întrebat ce voia să spună.
- Te iubesc, Melissa, mi-a răspuns.”
Melissa P. scrie cu dezinvoltură despre relaţii, despre sex, despre iubire. Cartea te pune pe gânduri, pentru că abordează problemele unei societăţi în care pornografia nu mai poate fi deosebită de iubire. Fără să condamne, fără să se lamenteze, Melissa sugerează o lume a alternativelor în care noţiunea de responsabilitate trebuie să primeze. Vom suporta consecinţele acţiunilor noastre, vom suporta imaginile tuturor momentelor prin care am trecut. Un registru al sentimentelor pierdute şi regăsite, o exorcizare complexă, “Jurnalul erotic al unei adolescente de 16 ani” este un punct de referinţă în literatura europeană, o carte care a făcut milioane de cititori să vibreze. Să o însoţim pe Melissa în călătoria ei. Până la urmă, vom reuşi să scăpăm de monştrii şi să descoperim ce înseamnă dragostea...

Bibliografie

Melissa P. – Jurnalul erotic al unei adolescente de 16 ani – Trei – 2007