| |
|
| |
|
cel mai mult mă enervează că nu pot să-mi aduc aminte care a fost primul gīnd mai important.
*
īn clasa īntīi am fost eroul satului. l-am prins pe barabulă furīnd cărţi de la căminul cultural. mi-au spus atunci că sunt un adevărat fiu de tovarăş mi-au dat o carte de colorat. o ţin minte şi-acu tan-gram pe prima pagină avea un cocoş pe care trebuia să-l colorez īn ziua aia tata s-a īmbătat şi a dormit īn lăptărie. eu aveam buzele mov de la dude.
singurul lucru bun de la tata au fost schiurile. mi le-a făcut īntr-o iarnă din nişte şipci eram tare mīndru chiar dacă nu erau schiuri adevărate. după vreo trei zile mi le-au furat a fost ziua īn care am plīns pīnă seara. l-am pus pe tata să se ia după urmele din zăpadă cīnd s-a īntors avea ochii sticloşi mi-a spus că a mīncat ţurţuri de gheaţă şi că urmele s-au topit la soare. de atunci l-am urīt fiecare tată trebuie să găsească schiurile īnainte să apară soarele.
cel mai mult īmi plăcea să mă īngrop īn grăunţe. le spuneam oamenilor că m-am născut fără corp pentru că aşa am vrut oamenii mă credeau. asta voiam să fac pentru tot restul vieţii. să stau de vorbă cu oamenii şi să nu mă mişc.
dacă n-ar fi fost frate-miu probabil aş fi fost foarte singur.
mai era şi arborele de lalea sub arborele de lalea m-am īnecat cīnd am pufăit primul chiştoc şi tot sub el am văzut prima dată păsărica unei fete.
seara stăteam pe recamier memoram compuneri scrise de mama. cīnd nu citeam bine mama lovea peste gură pentru o clipă se făcea īntuneric apoi simţeam pe limbă ceva sărat şi călduţ. nu sīngeram mult n-aveam timp pentru asta mama n-a īnţeles cīnd se lovesc unii oameni sīngerează mai repede ca alţii dar asta nu īnseamnă că nu sunt rezistenţi. pur şi simplu au mai mult sīnge şi trebuie să-l elibereze.
*
ieri am dezmembrat recamierul m-am făcut mare mi-am zis. l-am dus la gunoi bucată cu bucată am păstrat o jumătate de saltea pe care am dormit. noaptea au venit ţiganii şi l-au luat. oamenii se hrănesc cu resturi de oameni ăsta e ciclul firesc. după ei a rămas o cange cu mīner roşu.
emilian silviu inocenţiu egidiu edmond. ce nume ţi-ar plăcea să-i dăm? nu e nimic bătut īn cuie stăm doar şi discutăm īmi place cīnd īţi frīngi buzele mă chemi īn pat īmi spui că e prea dimineaţă pentru decizii importante. mai īntīi aşteptăm să fiarbă soarele bem bere neagră şi ne pregătim unul de altul.
*
după ce am spart geamul de la sufragerie am fugit de-acasă. am mers pe jos pīnă n-am mai ştiut pe unde să mă īntorc unui şofer i s-a făcut milă şi m-a luat cu basculanta. īntr-o gară mi-am cumpărat aventurile lui tom sawyer apoi am dormit īn tren. nu mai ştiu cīte zile au trecut pīnă m-a năpădit foamea. am pīndit o clipă cīnd nu se uita nimeni şi-am luat o felie de cozonac din coşul de gunoi. mi-au dat lacrimile mi-am adus aminte cum cerşeam cu frate-miu colivă īn poarta bisericii. apoi am văzut munţii am zis că mă īntorc acasă īmi iau şosete uscate şi mă fac vīnător. era aproape 8 martie īn gară erau tarabe cu o grămădă de ruşi care vindeau mărţişoare. am furat un coşuleţ cu flori făcut din săpun am ajuns acasă noaptea am dormit sub scara blocului se pornise viscolul. dimineaţa un vecin m-a auzit sforăind şi m-a dus īn casă.
din ziua aia am īnceput să strīng toate perechile de şosete care īmi cădeau īn mīnă.
drace nu mai arăta cu degetul īn magazin se răţoia mama. de atunci am īnceput să mă trag de păr.
*
avem timp pentru toate. ştii strīngem amintiri pentru vremea cīnd n-o să mai avem ce trăi. uneori īţi pierzi răbdarea şi mă īntrebi cīnd vin acasă. pīnă atunci ăsta e felul meu de a trăi cu tine.
uneori la unitatea militară 01137 batalionul transporturi nu ai nimic de făcut. atunci mintea o ia razna. īmi spun că cele mai frumoase jucării pentru fiul nostru sunt mīinile tatălui. poţi face din ele avion submarin cawboy schiuri. īntotdeauna vor fi acasă īntotdeauna poţi face ce vrei cu ele.
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
| |
comentarii la acest text

| Profetul -
2007-08-25 |
dom'le ai imaginație nu glumă. și ce e și mai interesant e că īn ciuda faptului că par fragmente separate, īn final nu īți lasă īnțelegerea unui īntreg ci senzația unui īntreg. e vorba de o artă stranie
|
| emiemi -
2007-08-25 |
Virgil, arta stranie provine din faptul ca de-abia acum incep sa-mi aduc aminte. Toata partea cu tata, cu fugitul de-acasa e adevarata. De aia am si simtit nevoia sa separ, e un text foarte important pentru mine pentru ca marcheaza o trecere. Imaginatia mea se reflecta, cred eu, in comparatii. Lucrind mai nou, intr-o unitate militara, mi se recomanda foarte multa atentie.
Multumesc de apreciere.
|
| Profetul -
2007-08-25 |
să știi că te-am suspectat de autobiografie iar cīnd am spus de imaginație m-am gīndit la două lucruri. la modul cum reușești să aluneci dintr-un eveniment mundan īn metanarațiune și apoi cum reușești să le īnchegi īmpreună printr-un liant invizibil dar pe cīt de invizibil pe atīt de solid. uneori am senzația că va veni o zi cīnd am să mă bat singur pe umăr și am să mă laud dom'le, scriitorul emilian pal a scris și pe hermeneia cīndva...
|
| emiemi -
2007-08-26 |
Virgil, cam prea generos in comentarii, multumesc. Cel mai probabil liantul vine din traire, nu ma gindesc prea mult la tehnica, totul e bine asa cum imi vine mie. Nu pun valoare pe ceea ce scriu, incerc doar sa comunic.
|
| Profetul -
2007-08-26 |
habar n-am dacă tu știi asta sau nu (probabil nu īn īntregime) dar asta, tocmai asta te face un artist. arta nu este viață și viața nu este artă dar e ca īn matematica discretă (sper să nu spun o gogomănie) cu cīt arta e mai involuntar aproape de viață cu atīt este mai artă. Dumnezeu este un artist nu pentru că a făcut viața ci pentru că a făcut-o incomensurabil de vulnerabilă la instabilitate. De aceea pīnă și o pudră de praf pe o mobilă sau gura ciobită a unei sticle pot īnsemna atīt de mult prin atīt de puțin.
|

|
|