| |
|
| |
|
Personaje :
Florina - mama Elenei, 45 de ani, pensionata pe caz de boala, suferinda cu inima;
Elena - fica Florinei, 23 de ani, contabila la o intreprindere de mobila, inocenta si inca virgina;
George - subinginer la aceeasi intreprindere, 28 de ani, prietenul Elenei;
Maria - tiganca, ghicitoare, 65 de ani, femeia care ii face curatenie Florinei;
Jenica - tiganca, ghicitoare, vestita pentru facerea se desfacerea farmecelor.
Locul actiunii :
Un oras, la fel de linistit ca oricare oras al acestei tari, cu oamenii sai buni sau rai, oameni mai mult sau mai putin creduli, oameni mai mult sau mai putin necajiti, oras cu strazile, cu casele, cu amintirile si povestile sale, povesti de dragoste, povesti de groaza, povesti.......
Suntem intr-un apartament de bloc de trei camere, modest dar cochet, in care locuieste Florina, pensionara pe caz de boala si fica ei Elena sau Leni, fiecare traindu-si visele, deceptiile si sperantele in camera ei, cu punti de legatura instabile si mai ales fara a fi prea bune prietene, ci numai mama si fica. Speriata ca Elena nu reusea sa-si gaseasca un prieten care sa-i asigure viitorul si sa-i dea siguranta unei casatorii si a unei vieti linistite si considerand ca viata trebuie inchisa in sabloanele sociale, Florina decide impreuna cu Elena sa apeleze la o ghicitoare pentru a indeparta vrajile ce-i legasera cununiile si mintile tinerei Elena, indepartand toti pretendenti de mana si inima ei.
Elena: Esti sigură că-i bine ce facem?
Florina: Altfel nu ti-as mai fi spus. Puteam să fac totul de una singură, dar e mai bine să stii si tu. Doar esti direct interesată.
Elena: Bine mamă. Si când mergem? Chiar astazi ?
Florina: Da draga. Am vorbit cu baba Maria. Trece azi pe la sase să ne ia. Nu putem merge singure. Nici nu ne-ar primi tiganca.
Elena: Tiganca?
Florina: Da draga, ce te miri. Ai grijă numai să nu-i spui asa. Toată lumea îi spune Jeni blonda.
Elena: Si chiar e vrăjitoare?
Florina: Da tu. Cică e cea mai bună. Ghiceste în bobi, în cafea, în cărti, toarnă cositorul, descânta de toate cele si cică face si desface farmece de dragoste. Numai să-si puna ea mintea si vine Gicu la picioarele tale ca un cătelus.
Elena: Mamă.....
Florina: Ce-i?
Elena: Mi-e frică...
Florina: De ce?
Elena: Nu stiu....dar simt ca nu-i bine sa......
Florina: Fii linistită. Am auzit ca nu lucrează decât cu biblia pe masă. Ori că mergi la biserică, ori la ea, tot aia-i. E curată ca o sfântă. N-ai de ce te teme.
Elena: Dar dacă nu-i bine ce fac?
Florina: Nu fii proastă. Odata si odata trebuie sa te mariti si tu. Il iubesti pe Gicu?
Elena: Da....
Florina: Te iubeste?
Elena: Asa spune el.....de fiecare dată când suntem singuri, pe bancă, în parc, îl simt cum tremură... tremură, se bâlbâie si spune doar te iubesc.....
Florina: A încercat ....să-ti facă ceva....?
Elena: Adică?
Florina: Să te mângâie....să te sărute.... mă rog....ceva......mai deosebit.....ti-a propus sa.....se culce cu tine....?
Elena: Mamă ! Stii bine că nu l-as lăsa. Si nici el n-ar încerca fără voia mea. E prea bine crescut....
Florina: Niciodată nu trebuie să te încrezi în.....
Elena: In ce?
Florina: In bărbati si in vorbele lor...... Te-ai îmbrăcat?
Elena: Nu mă vezi?
Florina: Asa mergi?
Elena: Da. De ce?
Florina: Mă gândeam să-ti pui ceva mai....mai trist..... mai sobru....
Elena: Doar nu mergem la înmormântare....
Florina: Da asa e.....poate că.....în fine, lasă....vezi că sună.....deschide tu, eu mă duc să-mi dau cu niste pudră pe obraz....
Elena: Bine.
Soneria sparte tacerea lasata . Elena se indrepta spre usa si o deschise. In cadrul usii, George intreba din priviri daca e singura. La fel de muta, Elena privi speriata spre dormitor. Se intinse sarutandu-l pe George. Sarut furat, sarut dorit....sarut fierbinte...
Florina: Cine e Leni?
Elena: Gicu. A trecut să mă întrebe ce fac mâine seară. Vrea să iesim la un film.
Florina: Da dragă. E tocmai bine. Bună Gicule....ce mai faci?
George: Sărut mâna. Am trecut s-o vad pe Leni. Uitati.....pentru dumneavoastră.....
Florina: O, ce trandafiri superbi....pentru mine?
George: Da doamnă....
Florina: Poti să-mi spui pe nume Gicule.....doar ne cunoastem de ceva vreme.....
George: Florina...
Florina: Da dragă......si zici că treci mâine seară ....si.... o iei pe Leni la film....
In glasul ei se simtea o usoara unda de regret.
George: Da. Rulează un film nou...si m-am gândit....
Florina: Foarte bine....foarte bine....cred că-i nemaipomenit......
George:Vreti să....vreti să-l vedeti?....As putea.....
Florina: Da?
George: As putea să iau trei bilete.....
Florina: Adică să merg cu voi?.... Mai rău v-as încurca....nu....nu....adică......dacă nu vă deranjează.....
George: Deci pot să iau trei bilete?
Elena: Mamă....
Florina: Da dragă? Ce e ? Te derajează? Dacă Gicu spune că pot să merg si eu.....nu-i frumos să refuz....si vorba aia de cand n-am mai vazut un film....?
Elena: E sase fără zece....
Florina: Zău? Gicule, te rugăm să ne scuzi, asteptăm pe cineva. Trebuie să facem o vizită unei vechi prietene. Stii cum suntem noi.....batrânele....
George: Dumneata bătrână? ....Florina....
Florina: Bine nici chiar asa, dar oricum....ai putea să-mi spui mamă.....
George: Florina.....
Florina: Da, da, da, mai vorbim mâine....Pa.
George: Sărut mâna Florina....la revedere Leni....pe mâine......
Elena: Pe mâine......
Florina: Pe mâine.....
Elena: Uf. Bine că a plecat.
Florina: Drăgut băiat Gicu ăsta.....numai bun pentru ...tine....Ce-o fi cu Maria? Sper să nu ne încurce baba asta.....
Elena: Hai să iesim mamă. Asteptăm afară. Abia nu mai intră în casă.
Florina: Da ce-i cu tine dragă? Uiti că de zece ani ne face curat de Pasti si de Crăciun? Bine, hai să iesim. Ne mai plimbăm putin. Oricum nu-i bine să ne vadă toti vecinii că plecăm cu Maria. Hai !
Cele doua femei iesira pe aleea ce se pierdea sub bolta de trandafiri. Depasira coltul blocului si se pierdura printre trecatori. La coltul strazii se intalnira cu Maria care abia isi tara zilele sub cocoasa diforma. Plecara ratacind prin stradutele prafuite ale cartierului marginas.
Florina: Mai e mult?
Maria: Imediat cocoană. Acusica ajungem.
Florina: Bine că nu ne-ai legat la ochi. Oricum nu stim să mai plecăm de aici. O să fii bună să ne astepti. Trebuie să ne scoti din vagauna asta.
Maria: Da cocoana. Ce nu fac eu pentru domnisoara Leni, mânca-o-ar baba pe ea. Că doar o stiu de mititică.
Elena: De unde....
Florina: Da dragă. M-a mai ajutat coana Maria de câteva ori. Până m-a părăsit prăpăditu ăla de taică-tu. Nici ea n-a mai putut face nimic.
Elena: Păi parca spuneai....
Florina: Da dragă. De zece ani ne ajută la curătenie....n-am mintit cu nimic.....
Maria: Gata cucoană Florina.....am ajuns.....
Florina: Parcă ar fi în fundul iadului.....asa s-a lăsat întunericul ăsta....cum mai plecăm de aici?
Maria: Stai linistită cocoană....doar sunt si eu pe aici....
Florina: Deci cu banii....
Maria: O sută cincizeci. Nimic mai mult. Doar dacă o fi ceva mai special....Stii tariful e....după serviciu....
Florina: Bine Maria. Deci tu stai afară si ne astepti.....
Maria: Da cocoană. Uite aici pe bancă stau....mai fumez o tigară.....văd eu....
Florina: Hai să intrăm Leni !
Curtea gemea sub întunecimea tufisurilor. O potecă năpădită de iarbă se strecura printre ele. O fereastră, lumina doar câtiva pasi, restul rămânând ascuns privirilor. Stelele străluceau încercând să pudreze catifeaua noptii. Ajunsera la usa casei. Ochiurile de sticlă se ascundeau în spatele unei perdele de atică, pleoapă transparentă ce lăsa să se zărească interiorul slab luminat. Florina ciocănii de trei ori si asteptară câtva timp. O umbră se strecură prin lumina oarbă si usa se deschise scârtâind.
Jenica: Da?
Florina: Bună seara. Doamna Jeni?
Jenica: Da. Ce doriti?
Florina: Am venit cu Maria. Zicea că ne puteti primi.
Jenica: Maria??
Florina: Da. Baba Maria. E la poartă.
Jenica: A Măriuca.....da...da...parcă....da....mi-a zis ea ceva....
Florina: Deci? Ne puteti ajuta?
Jenica: E cam târziu.....stiu ce să zic.....
Florina: Ea zis că trebuie să ajungem pe înserat, cică-i mai bine.....
Jenica: Da...da...da....
Florina : .......deci ?
Jenica: Bine. Hai intrati. Despre domnisoara-i vorba.....parcă.....sau am înteles gresit?
Florina: Da, asa e. Vrem să....
Jenica: Hai repede, intrati !
Usa se închise, azvârlindu-le în penumbra camerei. Fâsia de lumină le arăta drumul spre încăperea cealaltă. Mobilele grele se trăgeau somnoroase la o parte, lăsând calea liberă. Camera de lucru era luminată de un candelabru cu sapte brate, fiecare având în capăt câte un bec la fel de chior ca si o pisica urduroasa. Jeni se aseză pe o pernă uriasă la o masă rotundă cu picioare mici, curbate. Le făcu semn să se aseze, arătându-le alte două perne. Leni îsi aruncă privirile, încercând să cuprindă toată taina acelei camere. Camera părea o cutie de bijuterii din cauza covoarelor ce atârnau pe pereti. Perne mari, ocupau întrega dusumea ce îsi arăta luciul doar ici si colo. Masa mai mult se ghicea sub greutatea catifelei de culoare verde. In mijlocul mesei un glob de sticlă sau poate de cristal, cum văzuse prin câteva filme, lânga care odihnea un set de cărti unsuroase, destul de ciudate prin formă si aspect.
Jenica: Da drăgută. Sunt cărti de tarot. Putină lume mai stie să citească în ele.
Lena ridică privirea căutând ochii ce-i urmăreau gândurile. O piele mătăsoasă si curată se întindea peste fata fără vârstă. Ochii negri ca două sclipiri de iad încercau să se ascundă sub sprincenele ce mărgineau o frunte boltită, luminoasă, ce gonea destul de departe părul de culoarea nisipului. Trupul solid, bine legat, ascundea fără pic de sfială vârsta, păstrând urmele unui mijloc subtire si a unor sâni platurosi dar totusi obraznici.
Jenica: Hai să vedem palma mai întâi. Ea ne spune tot ce stie.
Lena întinse palma dreaptă. Tiganca se uita, plimbându-si degetele lungi, frumoase, parcă mângâind palma netedă. Mii de ace se infigeau zdrentuindu-i palma si o caldura ispititoare se strecura ostenindu-i ochii. Fruntea i se umplu de o sudoare rece si lipicioasa.
Jenica: Ciudată palmă. Nici nu trăiesti, nici nu mori sau poate amândouă odată. Parcă ai dispare, parcă te-ai topii ca un fum, parcă viata ta s-ar scurge după alte legi. Nici copii nu se văd, nici inel sau verighetă....Ia să vedem si mâna cealaltă. Da...destul de ciudat. Cunosti un băiat.....bun.....da n-o să ai parte de el....nici de copii...nici măcar nu se pune problema căsătoriei......Uite, liniile tale....parcă apar, parcă dispar, ca valurile mării. Aici le vezi, aici se preling pe nisipul malurilor. Da, da, da....să vedem ce spun si cărtile...
Jeni luă cărtile unsuroase si începu să le amestece, miscându-si buzele într-un ritm ametitor, schimbând răsuflarea într-un suierat. Lăsă cărtile, băgă mâna sub masă si scoase un pachet de tigări. Isi luă o tigară, o aprinse si trase cu sete câteva fumuri.
Jenica: Fumati?
Florina: Leni nu fumează, iar eu...doar câteodată mai stric câte o tigară. Sufăr cu inima.
Jenica: Nu s-ar spune. Arăti destul de bine.
Florina: Vai, mersi. Si doctorii spun că noi ăstia “inimosii” murim tineri.....adică îmbătrânim mai greu, avem pielea întinsă.....ca la copii.....
Jenica: Tare as vrea să pot murii si eu asa “inimoasă”. Cred că te sorb bărbatii pe stradă.......
Florina: Vai de mine, dragă. Am fată de măritat. Cine să se mai uite la mine....asa bătrâna....se poate doamna Jeni.....
Jenica: Se poate drăgută.....tu să fii sănătoasă.....
Tigara se scrumea între degetele ei risipind un fuior subtire de fum.
Jenica: Ia să vedem fetito, te-ai gândit la ceva? Ia să vedem.....ce pică......
Incepu să întindă cărtile ce se învârtejeau pe masă, în fata ochilor. Figuri ciudate se perindau într-o înlăntuire periculoasă, gonindu-se, chemându-se, căutându-se. In cerc, în cruce, însirate pe trei linii, pe coloane, zbătându-se să scape din cele două mâini frumoase ce le frământa. Lena privea cele două mâini hipnotizată. Nu vedea decât degetele lungi, frumoase, ce se ascundeau sub inele strălucitoare. Da. Până acum nu văzuse inelele. Palmele se terminau în acele inele de unde continuau degetele.
Jenica: Da fata mea. Nu stiu ce te-a făcut să vii la mine dar bine n-ai făcut. Nici nu stiu dacă să-ti mai spun ceva.
Elena: Voiam să stiu ce-i cu viata mea. De fapt, mama a spus să venim. Voia să stie dacă Gicu e băiat bun, ce are de gând cu mine, dacă o să ne căsătorim....voia să stie dacă trebuie să se pregătească de nuntă.....
Jenica: Da...da...da...
Florina: Am zis că-i mai bine să vedem ce ne asteaptă....stii coană Jeni....sunt femeie singură........ divortată....voiam să stiu...mă rog, să văd norocul fetii...poate n-o să aibă ghinionul meu ....sper să fie mai norocoasă.....că Gicu pare băiat bun.....as vrea să stiu ce are de gând....
Jenica: Da..da..da...ce să zic....de bun, e băiat bun....dar nu se gândeste la ea decât pe jumatate....mă rog ...mai mult se gândeste la ea în casă, la casă....parcă vede prin ea....pare că are pe altcineva în gând.....o fi vreo prietenă....
Florina: Vezi Leni....am făcut bine ca....
Jenica: O prietenă....o femeie....poate că mai este cineva în casă....
Florina: Doar noi două.....dragă Jeni...
Jenica: Da...pare o prostie.....da parca mai mult la dumneata i-ar fi ochii....nu, că m-am prostit....
Florina: Cred si eu.....cum asa....doar sunt femeie serioasă....cum să mă uit la un copil.....doar e putin mai mare decât Leni...
Jenica: Asa am zis si eu....o prostie....uite fetito..ce scrie aici....mă rog... asa zic eu... zice cartea de fapt....uită-te tu la mine....îmi ceri să te ajut....chiar de te ajut, chiar de nu, stii tu vorba aia ...ce ti-e scris în frunte-i pus....sau poate mai bine nu te-as ajuta....mă rog....tu vrei să te ajut să-l prinzi pe băiat în mreje....sau poate că nu vrei tu....nici tu nu stii...da bine n-o să-ti fie....
Florina: Ce tot spui acolo, madam Jeni....Gicu e baiat bun?
Jenica: Este, asa se arată.
Florina: Il iubeste?
Jenica: Asta ea trebuie să stie mai bine...
Florina: El o iubeste?
Jenica: Asa si asa...e cam îndoit....parcă nu stie nici el bine...
Florina: Ce trebuie să facă ea ca să limpezim treburile ?
Jenica: Partea proastă e că nu stiu dacă să-i spun....inima-mi cere să nu-i spun....soarta îmi cere să-i spun....
Florina: Madam Jeni....am venit să ne spui...doar plătim ca oricare alta....ca să ne ajuti....
Jenica: Da drăgută, dar vezi tu....fata trebuie să hotărască.....
Florina: Spune madam Jenii si pe urmă hotărâm noi....ce să facem....
Jenica: Bine drăgută....cum vrei....da costă.....
Florina: Am zis doar că plătim.....
Jenica: Deci, cam asa stă treba....fată dragă.....tu trebuie să faci totul.....as putea să fac si eu dar nu se poate. Nu pot întoarce eu roata destinului.....tine minte te rog....e greu....deci....
Florina: Hai dragă, ne spui odată....
Jenica: Da drăgută, eu cu fata vorbeam. Trebuie să jurati că tot ce o să aflati nu veti spune altcuiva, căci se rupe taina vrăjii....
Florina: Bine draga, jurăm...
Jenica: Deci fii atentă : dacă vrei să-l ai pe băiatul ăsta îti trebuie sapte cepe, sapte broaste si sapte căni noi, nefolosite....te duci la un grădinar si-l rogi să te lase să-ti alegi sapte cepe....tu trebuie să le scoti din pământ....când le scoti, trebuie să repeti de fiecare dată “ceapă iute, ceapă dulce, adu-l pe Gicu la mine în curte”....iei cepele si le duci acasă....te duci si cauti să prinzi sapte broaste.... aici poate să te ajute careva, de fapt orice ar fi, dacă nu le prinzi tu trebuie să le plătesti.....le prinzi si le duci acasă într-un borcan cu apa si cumperi si sapte căni la fel......e clar ?
Florina: Da coană Jenii, zii mai departe...
Jenica: Când ai toate lucrurile astea acasă, vezi cum faci să îi ceri un lucru....o batistă, orice, dar să fie lucrul lui....ei si acum vine partea cea mai grea....continui doar dacă te simti în stare.....
Florina: Zii......
Jenica: Bine cucoană....eu vorbeam cu fata.....
Florina: Da dragă....cu fata....
Jenica: Deci......dacă te hotărăsti s-o faci, te duci la biserică si aprinzi o lumânare pentru iertarea păcatelor.....după, care te întorci acasă.......iei o andrea si cele trei lucruri : cepele, cănile si broastele......te asezi lângă aragaz si lasi andreaua să se încingă la foc, după care iei o ceapa si înfigi andreaua încinsă în ceapă si spui “cum sfârâie fierul încins, asa să sfârâie inima celui prins” adică numele lui Gicu si faci asa cu fiecare ceapă.....pe urmă iei legătura de busuioc de la icoană si o treci prin flacără spunând : “cum se suceste busuiocul, asa să mi se sucească norocul” si apoi o înmoi în apa din borcanul cu broastele.....si faci asa de sapte ori....apoi încingi iar andreaua si când e rosie, prinzi o broască si îi pui andreaua pe ochi si zici : “broască râioasă, broască păcătoasă de lume lepădată, de Maică blestemată, cum fierul pe tine te pârleste, asa pe Gicu dragostea-l orbeste, si la mine el se gândeste”....apoi arunci broasca într-o cană....si tot asa cu cele sapte broaste.....pe urmă peste broască pui câte o ceapă si o crengută de busuioc pârlit.....după asta aprinzi un chibrit si în timp ce arde spui “Tatăl nostru” si arunci chibritul în apa din borcan si tot asa de sapte ori.....când ai terminat si cu asta iei borcanul si zici : “apă de rugăciuni sfintită, apă de flacără încălzită, păcatele mi le spală, cum speli busuiocul din oală, dragostea lui să crească, doar pe mine să mă iubească ....cum ceapa-i ascunsă sub brazdă, pe alte femei să nu vază,....cum broasca se ascunde sub ape, la alte femei să nu cate....cum toarta-i lipită de oală, asa să-mi stea Gicu în poală, cum oala tăndări se face, ce e făcut nu se desface” si apoi torni apa în cele sapte căni, după ce ai înmuiat batista lui în apă si o pui în sân . Toată trebusoara asta trebuie să o faci pe seară astfel că atunci când termini trebuie să fie noapte deasă afară. Iei cele sapte căni fără să versi apă din ele si pleci. Prima cană o spargi undeva în fata portii, apoi câte o cană la fiecare răspântie în asa fel încât ultima cană să o spargi în poarta cimiturului.....
Lena se ridică brusc si fugii afară. Madam Jeni se ridică anevoie, privind banii întinsi de Florina.
Jenica: Draga mea, să stii că nu-i de glumă. Lasă fata în pace. Dacă vrea si crede că trebuie s-o facă, s-o facă dar n-o cicălii....las-o ca pe ea....ca bine capului nu-i văd.....oricum.....pe dumneata nu te împiedică să ajungi la liman.....oricum iesi la mal.....ori cu ea ori fără.....si încă ceva ....nu mai trimite pe nimeni la mine....uită că ai fost aici......dacă nu as fi jurat......nici nu-ti luam banii.....la revedere......nu se multumeste.....ai grijă ! e întuneric......
Florina iesi în întunericul dens ce se lipea de fată ca o cremă. La poartă Lena tremura în bratele Mariei, bâiguind vorbe fără sir....
Maria: Cum e cocoană ?
Florina: Ca dracu Maria ! Am venit să aflăm si noi ceva si mai rău ne-a zăpăcit de cap....Am dat banii de pomană....
Maria: Nu vorbii cu păcat, madam Florina. Să stii că Jeni blonda e cea mai tare, nimeni nu pleacă de la ea nemultumit, dar dacă ea zis că....
Florina: Ce a zis ce n-a zis, cert e că nouă nu ne-a spus nimic. Ne-a zăpăcit de cap, ba că Gicu e băiat bun si că o iubeste, ba că n-o iubeste si de fapt iubeste pe altcineva, ba că în palma ei nu vede nici căsătorie si nici copii dar i-a zis ce să facă să-l prindă în mreje.....tot felul de prostii.....mai bine te rugam pe tine să ne deschizi cărtile o dată de două ori, că doar te cunosc si mă cunosti....am fi iesit mai ieftin si mai onorabil....dar acum.....
Maria: Doar nu-ti pare rău de bani, coană Florina.....
Florina: Pentru câte a făcut, cred si eu.....a boscorodit ceva acolo....cică descântece.....mai rău a speriat-o pe Lena....chiar asa Lena....ce Dumnezeu ai sărit asa.....mai rău m-ai speriat....
Elena: Mi-a fost frică mamă....n-ai văzut ce trebuia să fac?
Florina: Ei lasă, că dacă e, te ajut eu.....doar să ne hotărâm......si fac eu ce trebuie....
Elena: Bine dar nu stiu dacă vreau.....
Florina: Tu nu stii nimic.....lasă că văd eu ce fac....păcat să-l pierdem pe Gicu.....zău.....altul ca el nu stiu dacă mai găsim......
Elena: Doar nu-l luăm amândouă ?!
Florina: Lena ! Ce-i cu tine? Sigur că nu-l luăm amândouă.....dar ori si cum.....îmi e ginere....trebuie să văd pe seama cui mă las la bătrânete.....
Maria: Coana Florina....
Florina: Da Maria....
Maria: De acum cred că vă descurcati si singure......sunteti aproape de casă.....eu vă las.....vreau să ajung la Nelu mai repede.....să-i dau ceva de mâncare.....
Florina: Tot cu prăpăditu ăla de Nelu esti ?
Maria: Da cu cine păcatele mele, că doar eu l-am luat.....de patruzeci de ani.....
Florina: Bine Maria. Când ne mai vedem?
Maria: Păi de Crăciun. Dacă aveti nevoie de mine.....mă chemati.....
Florina: Păi dacă se mărită Lena.....o să facem putină ordine prin casă.....poate că dau si o mâna de var prin casă....să mai schimbe aerul.....
Maria: Bine madam Florina......bineânteles că vin....cum să nu vin s-o văd pe dom’soara Lena mireasă..... la revedere....
Florina: La revedere Maria.....
Seara se strecura alene printre crengile prafuite de seceta.O adiere matura aerul descalcindu-l si racorindu-l. Pe o banca scunda, la umbra unei tufe de liliac, cele două femei stăteau adancite in mreaja gandurilor, sorbind din cestile de cafea. Soarele ranit, lasa in urma ceva din clocotul sangelui rarit invesmantand frunzele ce stăteau să cadă intr-o mantie rosiatica.
Jenica: Ei Măriuca, Măriuca, ce-ti mai fac oasele alea bătrâne ?
Maria: Ce să facă Jenico, mă târâie de colo, colo, cât să nu zac.....Da tu? ce mai faci?
Jenica: Stau. Si bine fac. Am rupt-o cu toate clientele, de când cu pocinogul.....rar când mai întorc câte o carte....
Maria: Auzi dragă ce să-ti facă.....măcar dacă erai vinovată....mare bandit.....
Jenica: De unde să stiu că mi-l scoate dracu în cale tocmai pe el....părea un jerpelit....nu dădeai doi bani pe el.....da ce să-i faci....asa-i când e să se întâmple....
Maria: Dacă stiai ce-i poate pielea....
Jenica: Da dragă....de unde să stiu ce-i cu el.....îmi spunea mie ceva.....palma aia a lui....pe care am si simtit-o.....si cărtile....parcă nici nu voiau să se deschidă.....semne.....
Maria: Da Jenico.....semne.......semne pentru sapte ani.....
Jenica: Sapte ani mi-a mâncat banditu din viată cu puscăria lui cu tot......cei mai frumosi ani ai ai mei....si de ce?.......cică tăinuire.....furt....înselăciune.....ce, parcă eu le chemam.....veneau singure ca mielul la tăiat.....
Maria: Câteva ti-am adus si eu Jenico.....sper că nu esti supărată.....
Jenica: Lasă Măriuco ! Dumnezeu e mare....le vede pe toate.....în fata lui mă stiu nevinovată.....si vorba aia....el le judecă pe toate.....
Maria: Să nu-l supăram pe Dumnezeu cu necazurile noastre.....mărunte.....
Jenica: Asa este.....si ce ziceai că s-a mai întâmplat......cu ele?
Maria: Păi ce să-ti spun, Jeni dragă....madam Florina a tot stat pe capul fetei până a plictisit- o... ..băiatul venea tot mai des....da parcă numai pe ea o vedea.....pe Lena nu.....pâna la urmă fata s-a hotărât.. a căutat tot ce i-ai zis tu atunci....sapte cepe, sapte broaste si sapte căni noi ......a făcut tot ce i-ai zis tu să facă si a plecat cu cănile, să le spargă......s-a dus...... si dusă a fost....a căutat-o politia un an de zile, dar parcă intrase în pământ.....băiatul a tot trecut s-o mângâie pe biata mamă de pierderea suferită, până când a simtit că nu mai poate trăi, că nu mai poate trăi el nemângâiat de biata femeie....după juma’ de an madam Florina se căsătorea cu Gicu.....ce să-ti mai spun, că după vreo patru ani, la insistentele paznicului, politia a luat acte la mână si au intrat în cimitir....paznicul parcă înebunise.....zicea că plâng mortii în morminte .....că vine ziua de apoi.....ziua judecătii....au căutat peste tot si când au deschis un cavou, au găsit-o acolo.....da dragă.....Lena era acolo....albă la piele si la păr si înebunise..... povestea despre cei sapte iubiti ai ei.....au dus-o la spital.....la nebuni.....nimeni n-a mai văzut-o afară....numai în spital....pe urmă s-a aflat că fusese tinută acolo în cavou de sapte borfasi....bătăusi....golani...care o urmăriseră în noaptea când plecase cu cănile.....de câte ori erau fără femei se duceau la cimitir...si ori cautau un mort proaspat.....ori.....da dragă.....toti sapte odată.....mă mir cum de-a rezistat biata fată......cam asta-i tot ce stiu.....
Jenica: Si-am zis eu atunci....n-au vrut să mă creadă.......dacă as fi putut spune tot....da nu stiu... ..parcă aveam buzele legate....nu-mi ieseau vorbele din gură....aveam gura plina si nu puteam să spun nimic.....
Maria: Destinul dragă Jeni......ăsta-i destinul......
Jenica: Pacat de fata......de cate ori ma mai gandeam la ea mi se facea pielea de gaina si mi se strangea inima.....acu’ trebuie sa aprind de fiacare data o lumanare si pentru ea....ca doar eu am prapadit-o....
Maria: Si cu tine si fara tine tot asa s-ar fi intamplat......vezi bine......tu te zdrobesti si pe ma-sa nici capul n-o doare.....
Jenica: Piaza rea.....
Maria: Femeie chinuita si ea......divortata......cu o copila dupa ea.....bolnava.........
Jenica: Si cu ochi dupa barbati.....
Maria: Femeie chinuita.......
Jenica: Prea ii tii partea....
Maria: O stiu de prea multa vreme.....ceva, ceva mi-am bagat si eu coada prin viata ei.....eh.... tineretea....
Jenica: Sapte ani....sapte ani Mariuco......anisorii mei Mariuco......
Soaptele se pierdura intr-un plans plin de suspine si sughituri.......noaptea clipea din miriadele de ochi neobositi ce scrutau nemarginirea suferintei omenesti......sapte ani.....o sclipire si clipele trec ca gandul, furate de valurile involburate ale timpului.....ce-s sapte ani la urma urmei ?
|
|
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com