deci iată-mă. gardul miroase a pişat şi a veveriţă. nu ştiu cum miroase o veveriţă dar mi-am adus aminte de vietăţile din felix. stau drept în mijlocul întunericului cămaşa roşie flutură pe mine partea bună din mine adică aia care a făcut liceul catolic ar spune iată regele iudeilor. cămaşa roşie flutură ca un steag de capitulare păcat că sunt mic de statură şi nu mă vede nimeni să mă scoată din viaţă.

e atît de întuneric încît dacă îmi pipăi chipul nu-mi dau seama dacă sunt eu sau peretele prăbuşit al stadionului.

cîini albi cîini roşii cîini negri cîini curcubeu s-au adunat lîngă mine mă zgîrîie un fel de a spune stăpîne lasă-ne afară. urlu mai tare ca ei trebuie să le arăţi că eşti stăpîn pe situaţie.

aş face focul hîrtia nu se aprinde aş mînca nişte vinete dar singura grădină din apropiere e carnea mea crispată de frig. un tunet fulgerul despică întunericul ca pe o căpăţînă de condamnat. inima mea e răzuită de frică inima mea e albă ca o ridiche.

dar o să vină ziua şi atunci o să dorm să vezi tu ce-o să dorm şi va fi soare.

de fiecare dată cînd cineva primeşte ce merită plîng cînd văd eroi plîng cînd moare cineva plîng. oare asta mă face om bun?

pur şi simplu stau întins văd zilele cum trec pe lîngă mine. văd orele şuşotind ca nişte oameni veniţi la plajă. undeva miroase a grătar probabil carnea mea prăjită de întuneric.

în altă viaţă mă strecor pe lîngă unitatea militară dau mîna cu soldatul de la punctul de control apoi semnez contracte de achiziţii.

printre pereţii centralei termice luna arată ca o mămăligă de plastic. sau ca un grafitti art crimes does happens. miros a iarbă umedă stau ghemuit prin tălpi viaţa se scurge în pămînt pămîntul o suge în urma lui crăpături ca după o mare secetă.

deocamdată în viaţa asta mă cert cu ai mei vii morţi cunoscuţi necunoscuţi şi mă rog ca măcar să-ţi fie ţie bine.

din pămînt tatăl meu scoate limba în urma lui crăpături ca după o mare secetă.