Sînt aşa de subţire şi de uşor, încît ultima fecioară dată în pîrg mă încearcă voal de mireasă pe cap; prins cu agrafe colorate în păru-i, mă flutură peste lume, aerul împins în sus de creşterea sînilor ei.
Cîndva se va face femeie şi o să fiu uitat în sertarul cel mai de jos. Doar un deget mă va despărţi atunci de pamînt şi opt sertare de cer.

Da, m-am slăbit de tot! Ah, femeie ti-am spus să nu sufli peste mine în postul mare, m-ai aprins prea tare şi ai speriat magii. Acum îţi rămîne doar să mă citeşti şi să adormi timp de zece pagini; aceasta nu e decît coperta cărţii de citire, vor spune toţi, privind uşa îmbrăcată în hîrtie albastră. Dincolo de ea, pe vremuri, doi oameni s-au dat unul altuia, precum două silabe aceluiaşi cuvînt, şi ei pe ei, frunze grase de dud, s-au dat viermilor de mătase, care au ţesut la ferestre perdele cu motive de Nazca.

Vezi? Parcă am rămas doar gură şi ochi; gura mea cu buze cărnoase şi mereu umede, ca o iarbă peste care au trecut melcii; ce întîmplare aceste cuvinte cu vorba-n spinare! Ce întîmplare, om fiind, să cad din sînul lui Avraam şi tu, pe cerul gurii mele, să rămîi mută, fară să îţi pui o dorinţă!
Da, şi ochii mei, frunze de nuc abia cernite de umbră. Roagă-te la intrarea în Ierihon, cu faţa înspre Iordan, îţi spun; dacă te uiţi la mine de aproape, o să rămîi grea şi îmi vei face lăstari.

Ieri, de cinstirea trupului cu privirea, mi-ai spus că umărul meu stîng s-a lăsat prea mult. Vecinii nostri nu sînt aşa de aplecaţi, deşi urcă aceleaşi trepte ca şi tine, ai mai zis. Tu nu o să ai loc în lumea celor drepţi!
Nu te amăgi femeie, ei cară doar un bidon cu apă plată, eu duc cu mine peste tot, o fîntînă.

Seara, înainte de culcare, te las să bei din mine ca dintr-o ciutură; tu îmi spui o poveste, în care se făcea că eu furam mere domneşti din curtea bisericii şi sfinţii de pe pereţi arătau cu degetul în sus; te întreb - şi iar nu ştii să-mi răspunzi – mă cercau cu frica de domnul sau îmi arătau vîrful pomului, înalţă-te Simioane şi ia mărul cel mai rotund?
Într-un tîrziu, botez fiecare colţ al camerei mele cu numele tău. Pe tine nu o să te fure nimeni, dimineaţă cînd o să mă trezesc, te voi găsi, indiferent de colţul în care mă voi uita.