un ochi gol mă desparte de lumea pe care nu o simt. o inimă alienată clipeşte şi viaţa se aprinde în cutremurări. ştiu că suntem unici în palma celui care ne-a creat pentru A FI… să visăm cu ochii deschişi pe-un iter spectrorum

5z. l. ′06

au oprit apa. încep de azi: e 3şpe! pe el l-am întâlnit pe 19 (e tot un 3şpe, numai plus ceva). îi împrumut lui. mi-a zis despre viaţă, despre ochi, despre mâini mici şi reci.

ştiu că era acolo, undeva, era… un deget. era degetul de la mâna dreaptă. a venit primăvara. cu mine. cu tine. cu toate utopiile dintre forme şi fond. a venit primăvara şi zilele se înmulţesc. se reproduc. vor creşte, vor avea copii… a venit primăvara şi degetele încep să cadă. chiar de azi.

6z. l. ′06

mi-e dor de a, de l, de e, de x. mi-e dor de ochii lui şi ştiu că tu n-ai să mă crezi, dar nu i-am văzut niciodată. de la a, l, e, x am pianul. ballade fűr adeline. vocea lui laurenţiu.
a, l, e, x şi alina. sau a, l, i, n, a. când pusese usb-ul şi cânta din clayderman. când alunecase pe zăpadă şi stătea cu tastele în braţe. când timpul uitase de toate secundarele din lume şi-mi spunea să nu mă opresc.

lângă roxana. cu ochii deschişi

8z. l. ′06

nu-mi place că nu m-am ţinut de cuvânt. i-am promis lui a, l, e, x că-i fac un singur pe lume al lui, şi uite că azi am găsit plicul cu caietul ăla verde; cu praf şi fire multe de păr. cu pixul meu negru ros între incisivii carnivori. mirosea a aşteptare.

şi-ţi cauţi durerea, visezi că e albă. pluteşte. nimic în tăcerea de aur a morţii. eşti singur. plângi. lacrimile râd fierbinţi, în văpăi. te cutremură. vrei să poţi vorbi, chiar dacă taci, să vezi, deşi ştii că eşti orb.

it comes into my mind… şi nisipul cu miros umed de la costineşti, şi melodiile lui chris spheeris, şi med, şi prima carte de-a lui cărtărescu. şi chiar la tine m-am gândit, la tine şi la concertul de anul nou de la viena. şi la mama lui. care visa la strauss.

toţi pereţii din cameră erau cu graffitti. Un nimeni, eminem, lee khim, akon, paraziţii. cu versuri din fiecare. mereu ziceam wordless.

9z. l. ′06

de ce 27 e numărul meu norocos? azi n-a fost pentru că a venit primăvara. mi-a arătat ce şi-a cumpărat, s-a lăudat cu banii frecaţi într-o zi. s-a făcut comodă şi aştepta. a venit primăvara şi nu mi-a spus de câte degete are nevoie. anul trecut m-a uitat. acum le va lua pe toate. a venit primăvara şi voi rămâne fără degete. mi-a promis însă că-mi va lăsa mâinile. care vor fi şi mai mici. care se vor strecura pe sub toate liniile destinului tău. mâinile care ştiam că încap între două palme de-ale tale vor fi acum numai bune pentru una singură. a venit primăvara.

a, l, e, x îmi spunea că el n-a primit niciun cadou de ziua lui, că mereu era singur, şi numai de câteva ori a suflat în lumânări. avea un frate. era mic. mama lui muncea şi avea părul lung. semănau.

merg să-i iau ţigări.

12z. l. ′06

Pablo Neruda:
moare câte puţin cel ce se transformă în sclavul obişnuinţei,/cel ce nu caută harul din el însuşi… moare câte puţin cel ce evită pasiunea,/cel ce-şi distruge dragostea/şi nu se lasă ajutat…/moare câte puţin cel care evită emoţiile ce învaţă ochii să strălucească,/oftatul să surâdă şi sufletul să vibreze…/moare câte puţin cel ce evită moartea câte puţin,/doar amintindu-şi întotdeauna că a fi viu cere un efort/mai mare decât simplul fapt de a respira

13z. l. ′06

să te saturi de mine. să ţipi. să mă alungi. să mă loveşti. să-mi spui că nici copiii cuminţi nu mint. niciodată. la geam se cojeşte vopseaua. miroase a diluant. pensoanele îmbrăcate în pulovere roşii, pe gât, intră sub duş. la ele se duce. le trece repede. la mine însă… a venit primăvara.

.încă mai văd că [… ]

14z. l. ′06

azi piesa DE CE NU?!. toate replicile, tot dialogul. de pe 19 s-a mai dus o zi. dar vine marţi. cu mine. cu tine. cu noroaiele de pe acoperiş. cu aerul de pe fiecare trotuar, care n-are o bordură a lui. care e singur. a venit primăvara şi-i va lua şi lui un deget. două. să nu-i spui.

poezie cu irina. şi ea vede că mi-am rupt calendarul. că mâna mea dreaptă trece lama îngheţată peste glezne. trebuie să te grăbeşti. luna asta s-a anunţat că vor cădea cele mai multe degete.

16z. l. ′06
moto. Motto. Mottto. Mooto. Mmoto. Motoo.
zice ”era bine dacă scriai şi despre”. dacă îi spuneam tot adevărul. până la drumul către centru. o luam încet, încet pe scurtătură. ajungeam la statuie şi ocoleam prin dreapta. până la următoarea carte.

20z. l. ′06

UN NIMENI

din melodie: (cântă a, l, e, x,. a, l, i, n, a stă lângă.)
cine eşti? cine sunt?nimeni nu va şti nimic, nicicând. doar noi, noi doi. cine poate fi în gândul meu? să-nţeleagă ce-mi doresc, cât pot să iubesc, răscolind în amintiri prinse într-un fir destrămat de dorul tău nestins şi greu. doar tu vii şi pleci nevăzut, neştiut, tăcut ca o privire. dacă ai fi fost ce n-ar fi existat… când mă uit la mine cel ce-a fost… fiecare îşi dorea ca acea ultimă clipă să vină cât mai repede şi să treacă şi acel SFÂRŞIT

21z. l. ′06

artist plastic.
teatru, foto, poezie.

23z. l. ′06

logodnă.

nostalgia. cam un an a stat la ea. teatru. traduce.

chilian. şapte zâne, toate bune, licurici, speranţe-n noapte, şi piticii din poveste, pentru tine toate. să mai fiu mică. păpuşa scumpă. ”babatu meu”. să-i cânt lui ceauşescu. ”Am cravata mea”. tot adevărul despre ce s-a întâmplat înainte de ’89. concurs ce înseamnă comunismul pentru mine?. să mai vină moşu’. colinde. braţe. barba albă şi aspră. bradul mare, globuri, lumină. cadouri. toată românia să fie fericită. fără marc anthony. nici lame de ras prea tocite. nici foi albe. nici igrasie de la tablourile încărcate de culori.

cu miros de vanilie din bucătărie, cu prăjituri în formă de steluţă, cu aluat fraged şi zahăr pudră. cu vorbe calde. fără rock şi asl pls’urile lor, şi brb’urile, şi dnd’urile, şi nop’urile.

şi-ntr-a opta la analiza frazei, şi de 1 dec. cu lacrimile violetei. şi la ora de mate q. e. d.

cânt cu a, l, e, x la pian. fără bani de orgă.

tu n-ai nicio vină.

26z. l. ′06

nu mai e bobiţă. a renunţat. vrea să i se spună virgil. supărat. i-a rămas numai zia din acelaşi cer ce nu mai e.

lucian vasiliu - dacia literară. crăciun.

eu ştiu că nu-i adevărat. eu ştiu că primăvara a venit şi că iarăşi mi se va ascunde chestia asta până în ultima zi. până ce holul se va îngusta într-atât de mult, încât nu vom avea loc să trecem. odată. va fi nevoie de androgin. ştiu că dacă a venit primăvara, voi deveni schizofrenică. dumnezeu se va speria de mâinile mele. şi-i va spune unui sfânt să facă săptămâna numai din 6 zile. să modifice calendarul şi să înlocuiască toate sărbătorile. să mă lase să-ţi spun toate cerurile.

ţi-am zis. a venit primăvara şi încep să cadă degete. chiar de azi.

ai grijă de mâinile care-au mai rămas. poate anul viitor ne va lua şi palmele. şi nu vom mai avea pe ce să ne scriem.

Piară-mi ochii turburători din cale,
Vino iar în sân, nepăsare tristă;
Ca să pot muri liniştit, pe mine
Mie redă-mă!