buricul meu nu e ca buricul altor bărbaţi. femeilor care mi-au cunoscut goliciunea mama le spunea o poveste. cînd m-am născut eram agitat iar medicii mi-au tăiat strîmb ombilicul. uneori o văd cum îşi duce mîna la pîntec. e gol. ca apartamentele pe care le-am vîndut azi.

îmi place să fiu bărbat. îmi place să fiu bărbat mai ales cînd plouă atunci deschid ochii mă forţez să fie cît mai larg deschişi apa intră în ochi mă ustură sunt bucuros e ca şi cum aş plînge lucrurile pe care nu am putut să le plîng.

îmi mai place să fiu bărbat cînd montez plăci de rigips pe tavan. atunci plăcile se sprijină în moalele capului sudoarea se scurge pe şira spinării adorm mulţumit am luat parte la ceva cu adevărat important.

*

pe-aici e totul la fel. dimineaţa nu prea sunt hotărît cum să mă îmbrac şi asta are consecinţe bizare. sunt zile în care mîinile îmi amorţesc de la frig mă uit la ele sunt albastre ca nişte struguri îmi pipăi degetele boabe le sug din ele curge o zeamă pe care unii o numesc tremurat.
alteori soarele mă bate în cap încît ţeasta mi se fărîmiţează şi nu mai sunt decît un teren arid de pe care au fugit toate vieţuitoarele.

în gangul spre piaţă mă împiedic tot timpul de sarion orbul. cîntă la orgă mulţi ani trăiască e singura melodie pe care o ştie. îmi spun că pe lumea asta sunt două feluri de oameni. oameni înalţi care să păşească pe alţi oameni şi oameni scunzi care să treacă prin subteranele oamenilor înalţi. seara vine ca nevasta lu sarion trage după ea un cărucior cu fier vechi şi un cîine. noaptea rămîne nevasta trage după ea un cărucior cu fier vechi un cîine şi un orb sarion.

*

de ce nu? să am părul lung împletit rasta să te bălăceşti în cadă în timp ce eu fac omletă apoi să te furişezi umedă să te lipeşti de spatele meu ca de o blană iar eu să mă mişc ca o ţestoasă din galapagos greu dar sigur că voi trăi o sută de ani cu tine drept carapace

ştiu mă lepăd de orice metaforă dacă mă storci în mine nu mai e demult poezie în mine e totul simplu ca atunci cînd faci patul şi te aştepţi ca momentul ăla să dureze până dimineaţă să nu dormi de frică să nu pierzi ceva să nu te mai poţi trezi dimineaţa să nu ratezi nimic iar dimineaţa să vină ca o senzaţie de mentă să ai pastă de dinţi dar peruiţă nu să te speli cu degetul şi să simţi că eşti atât de iubită încât să nu mai vrei să ai gură

*

fiecare om îşi are omul său pus deoparte.

tăcerile mele cresc odată cu părul. acelaşi tic îl am şi acum. răsucesc părul pe degete pînă albeşte. colegii îmi spun că am o problemă că nu mă pot controla. răsucesc tăcerile pe degete pînă albesc.
tăcerile mele devin tot mai lungi. uneori le compar cu străzile pe care merg aiurea. şefa îmi spune să fiu mai înfipt în meseria asta trăieşti din a vorbi. poate nu am chef să trăiesc azi.