| |
|
| |
|
În lumea de astăzi imaginea este cel mai important atribut al individului. Eşti perceput de cei din jurul tău prin intermediul aparenţelor. Este imposibil să te dezvălui, oamenii nu pot înţelege aproape niciodată mecanismele ascunse. Vedem efectele, în timp ce cauzele rămân ascunse adânc în noi. Reacţiile se bazează aproape exclusiv pe presupuneri. Nu cunoaştem totul de aceea completăm spaţiile libere prin imaginile celor ce ne sunt accesibili. Esenţa nu contează atâta timp cât nu putem ajunge la ea.
Iată de ce individul care doreşte să reuşească trebuie să ofere publicului ceea ce acesta vrea să primească. Influenţa veştilor proaste se va răsfrânge asupra mesagerului, de aceea trebuie să evităm întotdeauna aceste conjuncturi. Cei care vor să învingă ştiu că trebuie să îşi creeze o imagine de învingători.
Din cauza dezvoltării frenetice, viaţa omului s-a transformat într-o cursă nebunească. Nu putem schimba realitatea, evoluţia nu poate fi oprită, ci trebuie să ne adaptăm, să descoperim modalităţi noi prin care să ne apropiem de semenii noştri. Nu mai avem timp de tatonări, nu mai avem cum să pretindem înţelegere. Înving cei care ştiu să lupte în orice condiţii, fără să îşi pună întrebări inutile şi fără să apere principii absurde. Flexibilitatea este principala calitate a unui bun conducător. Dacă vrei să îi reprezinţi pe cei din jurul tău trebuie să ştii cum să îi asculţi şi mai ales când să ţii cont de sfaturile şi părerile lor.
Teoria propriu-zisă nu are nicio legătură cu practica. Poţi construi sisteme, însă nu le suprapune experienţei, nu încerca să o bazezi pe aceasta din urmă pe o construcţie apriorică. Nu poţi controla hazardul, nu poţi impune un model funcţional înainte de a acţiona. Fiecare gest, fiecare element exterior, te pot influenţa. Fii gata să îţi schimbi teoria în orice moment şi nimic nu te va mai surprinde, fii gata să sesizezi oportunităţile şi vei reuşi să găseşti calea sigură spre victorie.
Instituţiile publice se concentrează prea mult pe legi artificiale, care nu au nicio legătură cu dorinţele oamenilor. Atâta timp cât reprezinţi majoritatea indivizilor, trebuie să ţii cont de părerea acesteia sau măcar să dai această impresie. Învingătorul rămâne întotdeauna singur dacă nu ştie să-şi împartă gloria cu ceilalţi. Nu contează că nu au niciun merit, nu contează că superioritatea este de partea ta, mâine se poate întâmpla orice. Fă întotdeauna alianţe, găseşte punctele slabe şi speculează-le.
Nu contează aproape niciodată valoarea intrinsecă, calităţile ţin exclusiv de context. În loc să ne încrâncenăm apărând idei complexe fără nicio aplicabilitate practică ar trebui să acţionăm. Să explicăm mai târziu şi să facem acum, iată secretul succesului. Nu trebuie nici măcar să înţelegem ceea ce facem. Totul e o problemă de imagine.
Exemple există în jurul nostru. Chiar şi crima devine o opţiune viabilă atunci când ştii ce cuvinte să foloseşti şi asta este perfect natural. Omul se bazează în primul rând pe sentimente. Teoriile trebuie să fie îmbrăcate în haine emoţionante pentru a avea priză la public. Adepţii te vor urma pentru că le poţi oferi ceva, nu pentru că teoria ta este perfect construită. Vidul nu poate fi contestat din punct de vedere teoretic, însă el nu atrage pe nimeni. Să învăţăm să ne promovăm! Marketing, sau o nouă formă de zen.
Să renunţăm la ipocrizie, să ne stabilim un scop clar şi să facem totul pentru a-l atinge. Nu există scuze, lumea aparţine învingătorilor. Astăzi, nu mai putem să ajungem la miez decât foarte rar. Lacrimile sunt inutile. Să ne întreţinem mai bine coaja...
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
| |
comentarii la acest text

| Dihania -
2007-06-21 |
perfect de acord, petre. nu e loc de nostalgii ori limitari de ordin moral (asa cum inteleg pravoslavnicii moralitatea)
un minighid bun pentru a razbi
matei h
|
| Flueraşu Petre -
2007-06-21 |
Matei, multumesc de trecere. Ma bucur ca ti-a placut.
te mai astept
petre
|
| rafael -
2007-06-22 |
Petre cred ca ai multe afirmatii hazardate in textul tau insa acesta isi are gradul sau de veridicitate mai ales in cazul victoriilor "mici".Eu cred ca dimpotriva, omul de astazi, atat de alienat si sofisticat, are in sine inca dorinta de a fiinta intr-o lume simpla. Poate ca aceasta e doar unul dintre reflexele perverse ale stresului si bombardamentului cu informatie, efect al iluziei interconectarii cu ceilalti.Oamenii sunt din ce in ce mai singuri, in special luand ca punct de reper orasul si mai degraba cineva care isi doreste suportul acestora trebuie mai intai sa-i scoata din amortire si plictis. Marile lovituri de imagine nu cred ca se mai realizeaza dupa retetele clasice ci propunand ceva inedit, abordari diferite. Este din ce in ce mai greu sa dezgheti inimile celor din jur si pentru aceasta trebuie mai mult decat un cameleon.
Inteleg ideea nevoii de adaptare la sistem pentru a ajunge intr-o pozitie din care ai putea sa-l modifici insa vezi tu Petre odata ajuns acolo, in locul acela cu atat de multe privilegii, nimeni nu isi taie craca de sub picioare si in loc sa schimbe accepta lucrurile asa cum sunt. Drumul acesta cameleonic te perverteste oricat de bun actor ai fi si aceasta se intampla chiar in momentul in care te simti cel mai mandru ca detii controlul asupra situatiei.
Studiaza ascensiunea marilor lideri si ai sa vezi ca fiecare a propus ceva nou, o abordare inedita, niciunul nu a acceptat sa fie o rotita a sistemului si a vrut sa-l determine la o "aplecare" :)
|
| Sapphire -
2007-06-22 |
Petre, deşi bine scrise, eseurile tale mi se pare că încep să păcătuiască toate în acelaşi mod. Am ajuns să ştiu cu precizie aproape ce vrei scrie. Că tonul va fi "ex cathaedra", că ne vei spune lucrurile ca şi când numai ideile expuse de tine ar putea să fie "garantate" etc etc. În loc de aceasta cred că i-ar prinde mai bine discursului tău argumentele, şi argumente serioase.
Altfel, din multe din textele tale reţin un lucru: cheia succesului este să nu crezi în nimic, decât în propriul succes, să nu ai nici un principiu, decât acela că trebuie să reuşeşti, să te mulezi şi să te faci frate cu dracul până ... ai succes ş.a.m.d. Nimic nou în asta, au mai crezut-o şi alţii. Singurul lucru cu care sunt de acord din ceea ce spui tu este că e cazul să lăsăm smiorcăielile şi planurile să sa ne punem pe treabă. Să fim mult mai "goal-oriented", mai pragmatici. Dar asta nu înseamnă lipsa principiilor şi căutarea de a-i mulţumi pe toţi. De la Nastratin Hogea încoace mulţi nu mai mută cuptorul după fiecare vizitator. Din experienţă aş spune, NU aceasta este cheia succesului. Aaahhh, da, poate un pic pe meleagurile mioritice, dar va cădea şi aceasta ca tot ceea ce este construit fără fundaţie. Marketingul nu exclude substanţa. Iar oamenii de succes nu stau de unii singuri acolo unde ajung. Pe lângă cei mulţi şi sentimentali, mai trebuie să existe unul-doi-cinci oameni împrejurul oricărui om de succes, iar pe aceia nu-i păcăleşti cu marketing şi manipulare, in absenţa ŞI a unei teorii solide şi, de ce nu, a unui studiu de fezabilitate a respectivei teorii. Căci până la urmă şi manipularea trebuie să aibă o teorie precisă şi un plan de atac.
|
| Flueraşu Petre -
2007-06-22 |
franco, reteta mea cred eu este inedita pentru ca din pacate, cel putin la noi, nimeni nu face ce trebuie, toti isi pierd popularitatea. Asa ca nu prea vad de ce fac toti la fel... Iar marii lideri nu au urcat singuri ci au stiut cum sa profite de situatii. Daca nu stii sa te folosesti de mediu nu ai nicio sansa. Multumesc de citire.
Saphire, textele acestea se vor indemnuri. Pana la urma, teoria nu are valoare asa ca forta lor se va vedea in practica. Acolo, in viata reala, foarte putini au actionat in felul acesta, chiar daca multi au spus ca asa ar fi mai bine. Cand vine vorba de cinism, oamenii se sperie de foarte multe ori, nu au curajul sa mearga pana la capat. Sunt de acord cu ce ai spus in final, insa cred sincer ca pentru fiecare om poate fi gasit sentimentul potrivit astfel incat sa ii impresionezi pe toti. Trebuie doar sa stii sa il gasesti. Si asta este, pana la urma, o arta. Multumesc de citire.
Va mai astept
petre
|
| Sixtus -
2007-06-22 |
Petre, Petre,
În treaba cu Zen-ul şi maketingul chiar ai făcut-o de oaie! Asta-i chiar meseria mea ( e vorba de marketing). Printre altele, chiar japonezii au "inventat", plecând de la Zen, managementul "Ky-Zen". Care cuprinde şi TQM-ul (Total Quality Management). Şi care a ajuns şi pe la noi, prin Occident. Cartea clasică despre "Ky-Zen" este: Massaaki Imai, 'Ky-Zen, The Key to Japan's Competitive Success', McGraw-Hill Pub. Co., 1986. Iar "Ky-Zenul" în nici un caz nu se bazează pe agresivitatea proprie Occidentului. Iar succesul acestui tip de management are ca suport tocmai spiritul Zen-ului care stă la baza şi a artelor marţiale: "Învinge-ţi adversarul profitând tocmai de agresivitatea sa”. Iar acest lucru trebuie făcut fără nici un fel de ură sau atfel de pornire instintuală negativă gen, de exemplu, "voinţa de putere" a lui Nietzsche. Dar teoria ca teoria. M-am văzut obligat să postez şi eu un "eseu" - contrapondere la al tău.
P.S.
Nu din întâmplare, singurul institut de "Ky-Zen" (dacă nu mă înşel) se află în Germamania. Care ştie ce înseamnă "lucrul bine făcut". Îl găseşti pe google. Ca, de altfel si tot ce trebuie, pentru o primă informare superficială asupra "Ky-Zenului". Îmi pare rău să constat, din nou, că te avânţi, producând pe bandă texte, fără o minimă grije în legătură cu subiectul pe care vrei să-l abordezi.
Cu regret, dar asigurându-te în continuare de simpatia mea,
G. Manolescu
|
| Sixtus -
2007-06-22 |
P.P.S. Nu din intamplare, in 2006, vanzarile Toyota au depasit, pentru prima data, pe cele ale GM (General Motors) cu capital majoritar american dar care a "inghitit" si cateva companii asiatice.
|
| Sixtus -
2007-06-22 |
scuze pt. tot soiul de typos-uri din com-urile mele anterioare. Ca si pt. formulari neglijente.
|
| Flueraşu Petre -
2007-06-22 |
Gorun, iti multumesc pentru comentarii. In mare parte ai dreptate, insa eu nu incerc sa folosesc intelesurile deja acceptate. Pentru mine zenul poate sa insemne altceva si orice teorie poate fi interpretata de fiecare dintre noi.
Oricum, voi tine cont de sugestiile tale si voi mai studia aceasta problema.
Iti multumesc pentru ca ma citesti
te mai astept
petre
|
| Sixtus -
2007-06-23 |
O.K.
Daca vrei ca "Zen"-ul sa fie "altceva", atunci boteaza acest "altceva" cum vrei. Zi-i ''Zum-Zum", "Aeu" "Iiii" si altele asemenea. Si mai si explica ce este acest "altceva". Nu neaparat discursiv. Se poate face asta in diverse alte feluri. Dar ce faci tu, e o manipulare triviala, utilizand un cuvant consacrat si adaugandu-i - pentru fraieri - o conotatie care n-a avuto si n-o poate avea. Si nici macar nu sunt convins ca esti constient de ceea ce faci. Ajungi astfel incet, incet, la un fel de delir sistematizat care, in final, poate friza chiar patologicul. Pentru ca tot asa procedezi si cu alte prilejuri, schimband numai aparent "contextul", folosind alte cuvinte, la fel de "consacrate", dar, de fapt, afirmand aceleasi lucruri intr-un mod care, in final, se dovedeste simplist (monomaniacal?!). Iar Sapphire a observat, pe buna dreptate, acest lucru. O poveste reala. Pe "Leul" din Cotroceni (langa caminul studentesc al fostei "Stefan Gheorghiu" - cred ca acum, acolo, e "Jurnalismul"), aparea zilnic, intr-o anumita perioada, unul care tinea, neitrerupt, discursuri politice. Incepea si termina la ore fixe. Asa ca puteai sa-l asculti, daca n-aveai treaba, exact 8 ore pe zi. Intr-o zi am cascat si eu gura in cateva reprize. Ultima, spre sfarsitul "programului". La ora exacta cand trebuia sa-si termine "lucrul" , tipul s-a oprit, s-a uitat la ceas (avea unul la mana) si s-a adresat "auditorului" (in afara mea, mai erau cativa gura casca): "Eu am vorbit si azi exact 8 ore! Pe mine cine ma plateste?". Te rog sa ma crezi ca discursul vorbitorului (probabil un cursant de la St. Gheorghiu care o luase saracu' pe ulei de atata marxism si materialism - dialectic pe deasupra), era - aparent - coerent si ceea ce spunea parea interesant. Asta cu conditia sa-l fi auzit de cel mult doua ori. La a treia iti dadeai seama ca, de fapt, se repeta macinand in gol. Sfarsitul povestii e usor de banuit.
Daca am fost prea "dur", imi pare rau,
G.M.
|
| Flueraşu Petre -
2007-06-23 |
Nu m-am suparat, va respect opinia. Ideea este urmatoarea: eu vreau sa transmit cat mai departe mesajul. De aceea nu incerc sa impun cititorului modele, ci sa-l stimulez. Ideea de marketing zen este foarte complexa si nu are nicio legatura cu s-a mai spus si facut. Tocmai aceasta aparenta antiteza o defineste, pentru ca noul mileniu va insemna mundanizarea principiilor si sanctificarea mundanului. Da, marketing zen, heiddeger citit cu un big mac in mana, cultura facuta prin publicitate, coca cola mai tare decat iisus. Asta este realitatea. Oamenii vor sa vulgarizeze, pentru ca viata e scurta. :)
Multumesc de citire
va mai astept, intotdeauna cu acelasi interes
petre
|

|
|
|