mihai e clăpăug. toţi râd l-au poreclit mihai viteazul. urechile lui îi acoperă capul ca o bundiţă. mă întreb dacă nu şi-a dorit vreodată să fie dumbo şi să-şi ia zborul. cântă în centru la acordeon. uneori falsează o ia de la capăt. uneori îşi şterge ochelarii. uneori oamenii îi lasă bani în carcasa acordeonului. uneori alţi oamenii îi fură banii atunci se bâlbâie de ciudă. strânge acordeonul de parcă i-ar sugruma. rânjeşte. şi urechile lui clăpăuge rânjesc. în creier uneori răzbunarea e atât de hrănitoare încât nu-ţi mai trebuie mâncare două trei zile.

holuri înalte holuri cocoşate holuri întunecate holuri ceţoase. miros de urină de ochiuri de peşte. în pragul uşii bărbatul curăţă peştele solzii lui cad ca nişte scântei din polizorul bunicului. bărbatul suge ochii peştelui acum vede tot ce-a văzut peştele. e şi ăsta un fel de a spune că ai trăit mai mult.

confort I confort II confort III. într-o singură zi deschid zece uşi. în spatele uşilor viaţa colcăie ca şi cum ai intra într-un apartament plin de purici apoi toată ziua te scarpini necontrolat. aştepţi seara dai hainele la spălat viaţa nu te mai pişcă dor pielea rămâne roşie pe alocuri.

probabil eşti în avion. stai undeva pe la mijloc în scaunul de la fereastră. pentru cei din avion eu sunt o furnică în cămaşă roşie uneori albă. cei din avion sunt nişte goluri de aer. nu-i văd le simt căldura pe locurile unde au stat.

bun avem o probă de sânge şi o biopsie. ce facem cu ele. am putea mulţumi lui dumnezeu dar dumnezeu e o altă formă de a spune că mai există cineva în afară de noi.

cînd dorm visez mirosurile de peste zi. când nu visez îmi place să văd cum se sting luminile tuturor. asta îmi dă siguranţă. chiar şi pentru câteva clipe am ceva mai mult decât alţii.

asculţi le bobos mănânci jambon cu roşii feliate. dimineaţa e o papiotă îmi cos tivul de la blugi soarele arde pielea mi se topeşte ca o sticlă de plastic. uneori îmi închipui că oamenii sunt fumigene care alungă albinele. albinele se întorc în stupi mănâncă miere apoi se calmează. iau fagurele îl storc aşa am putere să colind oraşul pe jos.

azi dimineaţă am văzut primul cărăbuş m-am speriat. ai fi râs de mine mă quenotte nu-ţi face nimic.

zi noapte zi noapte zi noapte zi noapte ca rafalele unui pluton de execuţie şi patul ca o groapă comună.

în prima zi dumnezeu a despărţit cerul de ape ca să facă loc avioanelor. pentru cei din avion sunt o furnică în cămaşă roşie uneori albă cei din avion sunt nişte goluri de aer.
în a doua zi dumnezeu a pus pământului parchet laminat în pământ locurile au devenit tot mai scumpe.